Dicționar de sinonime

Sinonime îmbărbătare

Cuvântul „îmbărbătare” are următoarele sinonime:

îmbărbătare ( substantiv )

Sinonime Apropiate

balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
mângâiere - dezmierdare, alintare, îmbărbătare, desfătare, bucurie, satisfacție, mulțumire
răsfăț - alintare, mângâiere, răzgâială
giugiuleală - alintare, mângâiere
liman - țărm, mal, margine, litoral, adăpost, refugiu, azil, port
mireasmă - aromă, miros, balsam, parfum
adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
ascunzătoare - cotlon, tainiță, ascunziș ascunziș, ascunzătoare, refugiu, adăpost, cotlon, taină, secret
băjenie - pribegie, fugă, refugiu, înstrăinare, emigrare
alintare - răsfăț, dezmierdare, mângâiere, giugiuleală, sclifoseală, fandoseală, izmeneală, afectare
fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
dezmierdare - alintare, mângâiere, răsfăț, desfătare
fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă

îmbărbătare Încurajare.
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – îmbărbăta.
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, Acțiunea de a îmbărbăta; încurajare, însuflețire. Ion vorbi pe drum cuvinte de îmbărbătare și de alinare. DUMITRIU, N. 155. Încep să-i spun cuvinte de îmbărbătare. SAHIA, N. 118. Căutau o privire de îmbărbătare, o mînă de mîngîiere pe obrajii lor dogoriți de fierbințeală. MIRONESCU, S. A. 123.
îmbărbăta 1 A deveni bărbat. 2-3 A(-și) insufla bărbăție, curaj a (se) încurja.
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, I. și A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, I. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.
A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat
A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
îmbărbătá v. a însufla bărbăție, a încuraja: cu dulci cuvinte o îmbărbătează BOL.
îmbărbătéz v. tr. Încurajez, fac bărbat (viteaz).

Sinonimul cuvântului îmbărbătare