Dicționar de sinonime
Sinonime îmblătire
Cuvântul „îmblătire” are următoarele sinonime:
îmblătire ( substantiv )
- îmblătit
Dex îmblătire
- îmblătire 1 Batere a cerealelor sau a plantelor cu păstăi cu îmblăciul (1) pentru a scoate semințele îmblătit1 (1) 2 Bătătorire a pământului prin mișcări iuți în timpul dansului îmblătit1 (2). 3 Bătaie gravă îmblătit1 (3), ciomăgire.
- ÎMBLĂTÍRE, îmblătiri, Acțiunea de a îmblăti; îmblătit. – îmblăti.
- ÎMBLĂTÍRE Acțiunea de a îmblăti.
- îmblăcire îmblătire
- îmblăti 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 A bate rău pe cineva a ciomăgi.
- ÎMBLĂCÍ IV îmblăti.
- ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, IV. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ A bate rău pe cineva; a ciomăgi. – mlatĩtĩ.
- ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, IV. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ A bate rău pe cineva; a ciomăgi. – mlatĩtĩ.
- ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, IV. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional) îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317) IV.
- A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti