Dicționar de sinonime
Sinonime îmbrăcare
Cuvântul „îmbrăcare” are următoarele sinonime:
îmbrăcare ( substantiv )
- echipare
- înveșmântare
- înfățare
- tapisare
- acoperire
- învelire
- învelit
- capitonare
- capitonaj
- îmbrăcat
- îmbrăcăminte
- îmbrăcătură
Sinonime Apropiate
- veșmânt - haină, îmbrăcăminte
- vestimentație - îmbrăcăminte
- galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
- îmbrăcăminte - haină, strai, veșmânt, garderobă, port, costum, vestimentație, ținută, înveliș
- învăscut - îmbrăcat, acoperit
- costum - haină, îmbrăcăminte, port
- cuvertură - învelitoare, cergă, pătură, plocat, lăicer, velință, țol
- dezbrăcat - gol, despuiat, dezechipat, neîmbrăcat, nud
- echipament - efecte, îmbrăcăminte
- copertă - învelitoare, scoarță
- garderobă - îmbrăcăminte, vestiar
- haină - îmbrăcăminte, veșmânt, strai, veston, surtuc, sacou
- husă - învelitoare
Dex îmbrăcare
- îmbrăcare 1 Îmbrăcăminte (1). 2 Strângere a banilor îmbrăcat1 (1). 3 Înșirare pe fusul mașinilor de țesut îmbrăcat1 (2). 4 Acoperire a corpului cu veșminte pentru a-l feri de frig sau a-i ascunde goliciunea îmbrăcat1 (3). 5 Punere a unei haine pe corp îmbrăcat1 (4), înveșmântare, îmbrăcătură (1). 6 Acoperire (din nou) a viețuitoarelor cu pene sau cu păr îmbrăcat1. 7 (Rar) Procurare a hainelor necesare îmbrăcat1 (6). 8 (Rar) Confecționare a hainelor necesare îmbrăcat1 (7). 9 (Rar) Furnizare a îmbrăcămintei (către o persoană, un oraș îmbrăcat1 (8). 10 Înverzire a pomilor, a pădurii îmbrăcat1 (9). 11 Înfațare a pernei sau a plapumei îmbrăcat1. 12 (; rar) Învelire a unui caiet, a unei cărți îmbrăcat1 (11). 13 Acoperire a unei piese sau a unei construcții cu material special pentru a izola sau a o proteja îmbrăcat1 (12). 14 Împodobire a mânerului unei arme cu metal prețios îmbrăcat1 (13). 15 Ferecare a unei icoane, bijuterii în aur, argint îmbrăcat1 (14). 16 Acoperire. 17 Ascundere sub aparențe a adevăratului aspect (; rar) îmbrăcat1 (16). 18 Prezentare sub o altă formă îmbrăcat1 (17).
- ÎMBRĂCÁRE Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei; îmbrăcat1. – îmbrăca.
- ÎMBRĂCÁRE (Rar) 1. Acțiunea de a (se) îmbrăca și rezultatul ei. 2. Îmbrăcăminte. Cam tot ce putea să intre în car... erau: o ladă cu de-ale îmbrăcării. GALACTION, O. I 276.
Antonime îmbrăcare
- Îmbrăcare ≠ dezbrăcare