Dicționar de sinonime
Sinonime împăciuitor
Cuvântul „împăciuitor” are următoarele sinonime:
împăciuitor ( adjectiv )
- conciliant
- îngăduitor
- pașnic
Alte sinonime:
- împăcăcios
- înduplecător
- conciliator
- pacificator
Sinonime Apropiate
- conciliant - împăciuitor, placid, blând, binevoitor
- tihnit - calm, liniștit, pașnic, plăcut, odihnitor, senin, agreabil
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
- inofensiv - nevătămător, pașnic, admisibil, neprimejdios
- intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
- înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
- blând - liniștit, bun, calm, blajin, potolit, domol, pașnic, cuminte, așezat
- clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
- concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
- bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
- domol - potolit, calm, lin, stăpânit, încet, alene, liniștit, blând, blajin
Dex împăciuitor
- împăciuitor, ~oare , 1-6 Împăcător (1-6).
- ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, Care împăciuiește; conciliant. – Împăciui + -tor.
- ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, Care împăciuiește, care caută să împăciuiască; conciliant. Vasile fusese moale de la început, împăciuitor, blînd pentru nașu-său Eftimie. DUMITRIU, N. 226. Făcu un semn împăciuitor și ieși spre terasă. CAMIL PETRESCU, N. 137. Luca sări îndată, împăciuitor. REBREANU, R. I 144. – Pronunțat: -ciu-i-.
- ÎMPĂCIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împăciuiește; cu rol de a mijloci o împăciuire; conciliator; pacificator. /a împăciui + suf. ~tor
- împăciuitor m. cel ce împăciuiește.
- împăcĭuitór, -oáre adj. Care împăcĭuĭește, conciliant.
- ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)
- ÎMPĂCIUITOR conciliant, împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)