Sinonime împotrivire

Cuvântul „împotrivire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
• răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
• veto - refuz, împotrivire, opoziție, boicot
• cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
• contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
• crâcneală - murmur, protest, cârtire, împotrivire
• contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
• stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
• trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
• vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
• frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
• inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
• incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie

Dex împotrivire

• împotrivire 1 Opoziție. 2 Piedică. 3 Contrazicere. 4 A face (a sta în, a fi cu) ~ A se opune. 5 (Rar) Întrecere cu cineva. 6 (Rar) Obținere a unei potriviri.
• ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – împotrivi.
• ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență. De ce s-a lăsat adusă aici fără împotrivire? DUMITRIU, N. 134. La început lelea Ileana întîmpinase... oarecare împotrivire. SADOVEANU, N. F. 139. Ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pînă la tine? ALECSANDRI, T. 205. ◊ Vedeau plugurile săltînd ușor, smuncindu-se la împotrivirea gliei uscate. CAMILAR, TEM. 330.
• împotrivire f. opozițiune, rezistență.
• împotrivíre f. Opozițiune, rezistență.
• împotrivi 1 A se opune. 2 A se contrazice. 3 (Rar) A pune față în față. 4 (Rar) A se lua la întrecere cu cineva. 5 (Rar) A face să se potrivească.
• ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, IV. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. – Din împotrivă.
• ÎMPOTRIVÍ, împotrivesc, IV. (Construit de obicei cu dativul) A se pune împotrivă, a se opune, a fi contra. Nu i se putea împotrivi nici o putere pe lume. DUMITRIU, N. 31. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. Tată-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase. CREANGĂ, P. 191. Știi tu că nu mă împotrivesc ție niciodată. EMINESCU, N. 18.

Antonime împotrivire

• Împotrivire ≠ neîmpotrivire

Sinonimul cuvântului împotrivire

Testează-te!