Dicționar de sinonime
Sinonime împrăștiere
Cuvântul „împrăștiere” are următoarele sinonime:
împrăștiere ( substantiv )
- dispersare
- dispersie
- răsfirare
- răspândire
- răzlețire
- risipire
- risipă
- ridicare
- spulberare
- prefirare
- presărare
- presărat
- difuzare
- revărsare
- emanație
- spargere
- spart
- propagare
- diseminare
- lățire
- degajare
- emanare
- emisiune
- exalare
- exalație
- răsfugare
Sinonime Apropiate
- emanație - emitere, emanare, degajare, efluviu, răspândire, radiere, împrăștiere
- diseminare - împrăștiere, difuziune, dispersare, răspândire
- emisiune - transmisie, program, propagare, degajare, răspândire, serie (filatelie)
- exalație - emanație, degajare, exaltare, aburi, damf, vapori, miros
- circulație - umblet, mișcare, deplasare, răspândire, uz, difuzare
- disipare - împrăștiere, răsfirare
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- stângăcie - neîndemânare, nepricepere
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
Dex împrăștiere
- împrăștiere 1-2 (Plecare sau) alungare în toate direcțiile. 3 Fugă în toate părțile. 4 Risipire. 5-7 Dezmembrare (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 8-9 Dispariție (a gândurilor sau) a unei stări sufletești apăsătoare. 10 Răspândire a lichidelor. 11 Cheltuire a averii. 12 Dezumflare a unui abces. 13 Năruire a unei gospodării. 14 Extindere.
- ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. – împrăștia.
- ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspîndire. – Pronunțat: -ti-e-.
- împrăștiere f. acțiunea de a (se) împrăștia: 1. dispersiune; 2. fig. propagare.
- împrăștia 1-2 (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 A (se) risipi. 7-12 A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 ( lichide) A (se) răspândi. 17-18 ( avere) A (se) cheltui. 19-20 ( umflături) A (se) dezumfla. 21-22 A (se) extinde. 22-23 ( gospodărie; ) A (se) nărui.
- împrăștiare împrăștiere
- ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, I. 1. și A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ și (Adesea ) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. – În + praștie.