Dicționar de sinonime
Sinonime împreunare
Cuvântul „împreunare” are următoarele sinonime:
împreunare ( substantiv )
- adunare
- întâlnire
- asamblare
- îmbinare
- joncțiune
- unire
- împerechere
- montă
- bătaie
- adunare la un loc
- căsătorie
- combinare
- combinație
- fixare
- goană
- gonire
- îngemănare
- montaj
- reunire
- contact sexual
- împreunăciune
- împreunătură
- întâmpinare
- întrunire
- însoțire
- montare
- sărit
Sinonime Apropiate
- combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
- adunare - acumulare, însumare, îngrămădire, strângere, întrunire, reunire, întâlnire, consfătuire, consultare
- întrunire - adunare, reuniune, întâlnire, convocare, strângere
- joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
- convocare - chemare, invitație, întrunire, adunare, reunire
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
- colecție - culegere, adunare, reunire
- confluență - reunire, întâlnire, răscruce
- amestec - imixtiune, ingerință, intervenție, participare, combinare, împreunare, unire, aliaj, melanj
- miting - întrunire, adunare, manifestație
- sinod - sobor, conciliu, reunire
- șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- împletire - tricotaj, cablaj, îmbinare, unire, amestec
Dex împreunare
- împreunare 1 Adunare la un loc împreunătură (1). 2 Unire. 3 Îmbinare. 4 Loc unde se îmbină ceva împreunătură (4). 5 Contact sexual împreunăciune, împreunătură (5). 6 Întrunire. 7 Căsătorie. 8 Întâlnire. 9 Întâmpinare.
- ÎMPREUNÁRE, împreunări, Acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei. – împreuna.
- ÎMPREUNÁRE, împreunări Acțiunea de a (se) împreuna. 1. Unire. ♦ (Învechit) Întîlnire, adunare. Iată la mijloc de cale, La fîntîna dintr-o vale, Iată bună-mpreunare Cu cinci voinicei călare. ALECSANDRI, P. P. 198. 2. Împerechere (a două ființe de sex opus).
- împreunare f. acțiunea de a împreuna și efectul ei: 1. juncțiune, reunire; 2. căsătorie.
- împreunáre f. Acțiunea de a împreuna.
- împreuna 1-2 A (se) aduna Ia un loc. 3-4 A (se) uni. 5-6 A (se) îmbina. 7-8 (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 (Rar) A întruni. 10-11 A (se) căsători. 12 A se întâlni. 13 A întâmpina.
- ÎMPREUNÁ, împreunez, I. 1. și A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ (Rar) A întruni, a cumula. 2. și A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. – Din împreună.
Sinonimul cuvântului împreunare