Sinonime înăbușit

Cuvântul „înăbușit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• evanescent - disparent, estompat, șters, slăbit, stins
• pirpiriu - mic, pipernicit, mărunt, slăbuț, sfrijit
• prescris - stins, anulat, suspendat (juridic)
• prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
• pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
• relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• schelet - osatură, om slab, umbră, slăbănog, schemă, schiță, plan
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• slab - debil, vlăguit, costeliv, jigărit, supt, sfrijit, pierit, fricos, ezitant
• slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
• sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
• stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
• străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
• zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma

Dex înăbușit

• înăbușit1 1-5 Înnăbușire (1-5). 6 Sufocare. 7-8 Înnăbușire (7-8).
• înăbușit2, ~ă 1 ( plâns) Estompat. 2 ( sunete) Fără vibrații puternice. 3 ( plante ) Acoperit cu buruieni. 4 ( mișcări, răscoale ) Reprimat. 5 ( persoane) Sufocat. 6 ( alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu capac). 7 ( voce) Fără putere înecat, stins. 8 Pe ~e(le) Mod de preparare a cărnii, legumelor în vase bine acoperite.
• ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi, cu foarte puțină apă, în vase bine acoperite. – înăbuși.
• ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – înăbuși.
• ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, 1. (Despre sunete, voce etc.) Stins, înecat, fără putere, reținut. Murmurai... mișcat, cu glas înăbușit. SADOVEANU, O. I 422. I se părea că parcă auzea vorbe înăbușite, neînțelese. MIRONESCU, S. A. 37. Un murmur se ridică... Și grabnic îl urmează înăbușite șoapte. MACEDONSKI, O. I 263. ◊ (Adverbial) Începea să plîngă înăbușit. DUMITRIU, N. 58. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. SADOVEANU, O. I 366. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi, acoperit cu un capac. Friptură înăbușită. ◊ (Adverbial) A fierbe înăbușit.

Sinonimul cuvântului înăbușit

Testează-te!