Dicționar de sinonime
Sinonime înțelegător
Cuvântul „înțelegător” are următoarele sinonime:
înțelegător ( adjectiv )
- binevoitor
- cumsecade
- îngăduitor
- bun
- generos
Alte sinonime:
- compătimitor
- mărinimos
- milos
- milostiv
- milosârd
- priincios
- priitor
- omenos
- omenit
- ascultător
- supus
- docil
- cuminte
- rezonabil
Sinonime Apropiate
- binevoitor - serviabil, amabil, săritor, cumsecade, generos
- bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
- mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
- binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
- clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- filotim - darnic, generos
- galant - curtenitor, amabil, drăguț, gentil, politicos, atent, darnic, generos, culant
- galanton - darnic, generos
- intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
- împăciuitor - conciliant, îngăduitor, pașnic
- îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
Dex înțelegător
- înțelegător, ~oare 1 Care are înțelegere pentru situația cuiva. 2 Mărinimos. 3 Care dorește să înțeleagă. 4 Docil. 5 Intelectual. 6 Inteligent. 7 Care înțelege ceea ce cunoaște învățat, priceput. 8 Rezonabil.
- ÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, înțelegători, -oare, Care are înțelegere pentru situația cuiva; bun, mărinimos. – Înțeleg ( al lui înțelege) + -ător.
- ÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, înțelegători, -oare. Care are înțelegere pentru situația (grea a) cuiva. Sînt om înțelegător. DUMITRIU, N. 115. Însușirile lui artistice apar așa de mari, încît tineretul și personalitățile înțelegătoare alcătuiesc subscripții în folosul lui . SADOVEANU, E. 69.
- ÎNȚELEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de înțelegere; predispus să înțeleagă o situație grea; binevoitor. Om ~. Atitudine ~oare. /înțeleg + suf. ~ător
- înțelegător a. care înțelege.
- înțelegătór, -oáre adj. Care înțelege, cuminte, raționabil, dócil, supus: copil înțelegător.
- ÎNȚELEGĂTÓR adj. 1. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 2. v. bun.
- ÎNȚELEGĂTOR 1. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, mărinimos, milos, milostiv, milosîrd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 2. bun, cumsecade, îngăduitor, omenos, omenit. (Ce om ~ !)