Dicționar de sinonime
Sinonime înțelenit
Cuvântul „înțelenit” are următoarele sinonime:
înțelenit ( adjectiv )
- împietrit
- încremenit
- înlemnit
- înmărmurit
- înțepenit
- neclintit
- nemișcat
- țeapăn
- țintuit
- bătătorit
- necultivat
- nedesțelenit
- nelucrat
- țelinos
- sterp
- săcret
- pârlogit
- întărit
- învârtoșat
Sinonime Apropiate
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- împietrit - încremenit, înmărmurit, împietrit
- înțepenit - fixat, prins, imobilizat, anchilozat, inert, țeapăn, rigid, imobil, înțelenit
- neclintit - nemișcat, imobil, rigid, stabil, încremenit, neschimbat, statornic, ferm, constant
- mort - decedat, dispărut, răposat, defect, încremenit, inert, paralizat, nemișcat, țeapăn
- inepuizabil - nemișcat, neînsuflețit, mort, țeapăn
- nezdruncinat - neclintit, nemișcat, statornic
- rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
- reconfortant - întăritor, tonic, fortifiant, recreativ
- sedentar - nemișcat, stabil
- smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
- stenic - fortifiant, întăritor
- steril - sterp, sec, neproductiv, nefertil, deșert, zadarnic, inutil, infructuos, van
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
Dex înțelenit
- înțelenit, ~ă 1 ( pământ) Întărit, prefăcut în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă 2 Încremenit.
- ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Încremenit, împietrit, nemișcat. – înțeleni.
- ÎNȚELENÍT, -Ă, înțeleniți, -te, 1. (Despre pămînt) Bătătorit, învîrtoșat, tare (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul ințelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109. Duc turmele de pui să pască țarinile ințelenite. ODOBESCU, S. III 14. Pămînturile erau ințelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284. 2. Înlemnit, încremenit, nemișcat; înțepenit. O ceață... se risipea mereu în frigul ințelenit. REBREANU, N. 67. E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39.
- înțeleni 1 ( pământ) A se întări, a se preface în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă 2 A provoca prefacerea pământului în țelină. 3 (; semințe; grâu) A înțărâna (2). 4 A rămâne nemișcat, împietrit, perplex a încremeni. 5-6 (A lăsa sau) a sta în nemișcare, în inactivitate a (se) înțepeni, a (se) fixa. 7 A se înrădăcina.
- înțelina înțeleni
- înțelinat, ~ă înțelenit
Sinonimul cuvântului înțelenit