Dicționar de sinonime
Sinonime înalt
Cuvântul „înalt” are următoarele sinonime:
înalt ( adjectiv )
- înălțat, ridicat, mare, lung
- ascuțit, acut, subțire
- ales, distins, nobil, ilustru, mare, important, măreț, superior
Sinonime Apropiate
- ales - deosebit, distins, superior, eminent, remarcabil, fin, delicat, ilustru, excepțional
- aristocrat - nobil, gentilom, ilustru, distins, ales
- distins - deosebit, ales, remarcabil, ilustru, eminent, fin, nobil, valoros
- eminent - deosebit, ales, excelent, distins, remarcabil, ilustru
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
- acut - ascuțit, pătrunzător, subțire, intens, violent, puternic, viu, strident
- promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- spiritualiza - a înnobila, a înălța
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- vajnic - energic, aprig, viguros, grozav, strașnic, ilustru, marcant, important, vestit
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- vlăjgan - flăcău (înalt), lungan, voinic
Dex înalt
- înalt, ~ă 1 Care se ridică mult în sus. 2 ( persoane) Care este de statură mare. 3 ( sunete) Acut (4). 4 (; tensiunea curentului electric; presiuni) Care are valoare sau măsură mare. 5 (; frecvență) Care are un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 6-7 (; persoane) Care este situat pe o treaptă (socială sau) valorică importantă superior, important. 8 (; persoane) Nobil. 9 ( stil) Elevat (3). 10 (; rar) Profund. 11 Semeț (1). 12 (Gfg) Altitudine. 13 ~ul cerului Boltă cerească. 14 Distins. 15 Măreț. 16 Generos. 17 Eminent. 18 Trufaș. 19 Înălțime. 20 ~ă fidelitate Calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore.
- ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, ) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. – in altum.