Dicționar de sinonime

Sinonime înavuțire

Cuvântul „înavuțire” are următoarele sinonime:

înavuțire ( substantiv )

Sinonime Apropiate

chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
căpătuială - parvenire, îmbogățire, pricopseală

înavuțire 1-2 Îmbogățire (1-2).
înavuți 1-2 A (se) îmbogăți (1-2).
ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, IV. și A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți).
ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, IV. A se îmbogăți. Să ne dai tu nouă socoteală acum din ce te-ai înavuțit. V. ROM. noiembrie 1953, 117. De ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul, cînd nici cu întîiul nu murea de foame și cînd nici cu al doilea nu putea să se înavuțească? PAS, Z. I 159. ◊ A înavuțit istoria noastră cu un tezaur de documente. MACEDONSKI, O. IV 26. Versurile și... proza cu care a înavuțit tînăra noastră literatură. CARAGIALE, O. III 14.
A SE ÎNAVUȚÍ mă ~ésc intranz. A deveni avut; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înstări. /în + avut
A ÎNAVUȚÍ ~ésc tranz. A face să se înavuțească; a înstări. /în + avut
înavuțì v. a (se) face avut.
înavuțésc v. tr. Rar. Fac avut, îmbogățesc. V. refl. Mă îmbogățesc.
ÎNAVUȚÍRE s. v. îmbogățire.
ÎNAVUȚIRE căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)

Sinonimul cuvântului înavuțire