Dicționar de sinonime
Sinonime încârliga
Cuvântul „încârliga” are următoarele sinonime:
încârliga ( verb )
- încovriga
- încolăci
- a [se] încolăci
- a [se] încovoia
- a [se] încovriga
- a [se] îndoi
- a [se] încârjoia
- a [se] ghemui
- a [se] înfășura
- a [se] învălătuci
- a [se] răsuci
- a [se] suci
- a [se] covriga
- a [se] încolătăci
- a [se] învălui
Sinonime Apropiate
- încolăci - a înfășură, a lega, a învălătuci, a răsuci, a încovriga, a încârliga
- înfășura - a încinge, a învălui, a încolăci, a răsuci, a (se) înveli, a (se) acoperi, a pune pe
- răsuci - a rula, a suci, a învălutăci, a încolăci, a roti, a învârti
- ghemui - a se chirci, a se strânge, a se contracta, a (se) a duna, a se încovriga, a îngrămădi
- învălătuci - a înfășură, a încolăci
- învălui - a acoperi, a înveli, a înfășură, a învălătuci, a încercui, a împresura, a înconjura, a cuprinde
- depana - a înfășură, a face ghem, a răsuci, a înșira, a povesti, a exprima
- spiră - răsucire, torsiune, buclă, spirală
- spiralat - răsucit, sucit, spiral
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- turnant - cotit, sucit, răsucit
- fila - a răsuci, a toarce, a rări, a urmări, a supraveghea, a observa, a pândi
- frământa - a plămădi, a malaxa, a amesteca, a se agita, a fremăta, a se foi, a răsuci, a învârti, a freca
- hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
- incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
Dex încârliga
- încârliga 1-2 A (se) încovoia (ca un cârlig). 3-4 A (se) încolăci.
- ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, I. și A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.
- A ÎNCÂRLIGÁ încârlíg tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig
- ÎNCÎRLIGÁ, încîrlíg, I. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. () Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.
- încîrlíg, a -á v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.
- ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.
- ÎNCÎRLIGA 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, a (se) covriga, a (se) încolătăci, a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)
- încârligá, vb. tranz, refl. – A (se) încreți, a (se) încovoia, a (se) cârlionța. – Din în- + cârlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).