Dicționar de sinonime
Sinonime încălecare
Cuvântul „încălecare” are următoarele sinonime:
încălecare ( substantiv )
- încălărare
Dex încălecare
- încălecare 1 Așezare călare încălecat1 (1), încălecătură (1-2), încălărare (1). 2 Călărit1. 3 Părăsire călare a unui loc de către popoare nomade sau de către armate încălecat1 (3). 4 ( cabaline) Împerechere a cabalinelor încălecat1 (4), încălecătură (3), încălărare (3). 5 Suprapunere. 6 Supunere. 7 Trecere în versul următor a unuia sau mai multor cuvinte care ar fi aparținut, ca idee, versului precedent. 8 Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.
- ÎNCĂLECÁRE, încălecări, Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – încăleca.
- ÎNCĂLECÁRE Acțiunea de a (se) încăleca. 1. Urcare pe un animal de călărie, pe un obiect pe care se poate sta călare. 2. Suprapunere. Încălecarea celor două limbi ale ceasornicului. ▭ Spre miazănoapte dăinuie... niște încălecări de nori grei. CAMIL PETRESCU, O. I 292. ♦ Ruptură în scoarța pămîntului, însoțită de o denivelare și de apropierea celor două flancuri. 3. Supunere, stăpînire, dominație. Zorile coborau din cer gingașe, mîntuind lumea cu încălecarea întunerecului. REBREANU, N. 50.
- încăleca 1-2 A (se) sui călare a (se) încălăra (1-4). 3-4 A călări. 5 (; popoare nomade sau armate) A părăsi un loc, plecând călare. 6 A ~ în oaste A pleca la război. 7 (Pop; ) A ~ pe nevoie A ieși din sărăcie. 8-9 (Pop; cabaline) A (se) împerechea. 10 A se suprapune. 11 (; oameni) A supune.