Sinonime încătușa

Cuvântul „încătușa” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fereca - a închide, a încuia, a zăvorî, a încătușa, a lega, a înlănțui, a zimțui, a îmbrăca (în metal)
• înlănțui - a încătușa, a fereca, a lega, a cuprinde, a îmbrățișa, a prinde, a fermeca, a subjuga, a captiva
• înlănțuire - încătușare, ferecare, legare, legătură, conexiune, corelație, relație, raport
• cetlui - a lega, a încătușa
• conexiune - legătură, înlănțuire, corelație, raport, relație
• prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
• reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
• reglementar - legal, statutar, oficial
• relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
• secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
• snop - fascicul, legătură, mănunchi
• spânzura - a atârna, a agăța, a suspenda, a lega de, a strangula, a ucide
• subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
• sudură - legătură, lipire, unire, sudare
• șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire

Dex încătușa

• încătușa 1-2 A lega pe cineva (cu cătușe sau) cu lanțuri. 3 (; preocupări, sentimente ) A acapara. 4-5 ( persoane; ) A lipsi de libertate (spirituală).
• ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, I. A pune cuiva cătușe; a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui. ♦ (Despre sentimente, preocupări) A pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală. – În + cătușă.
• ÎNCĂTUȘÁ, încătușez, I. A pune (cuiva) cătușe; a lega (pe cineva) cu lanțuri. Trimise pe Mercur, alergătorul zeilor, ca să puie mîna pe tîlharul de Prometeu, să-l lege cot la cot cu lanțuri și să-l încătușeze pe muntele Caucaz. ISPIRESCU, U. 88. ◊ Formalismul este exprimat în atitudinea superficială și șablon față de muncă, atitudine care încătușează inițiativa. SCÎNTEIA, 1954, 2880. ♦ (Despre sentimente, preocupări etc.) A pune stăpînire (pe cineva). Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. – Variante; cătușá I, cătușí (SBIERA, P. 236) IV.
• A ÎNCĂTUȘÁ ~éz tranz. 1) (persoane arestate) A pune în cătușe. 2) fig. (sentimente, stări sufletești etc.) A face să nu se simtă liber; a pune stăpânire. ~ inițiative. /în + cătușă
• încătușà v. 1. a pune în câtuși; 2. fig. a ținea strâns.
• cătușa A pune în cătușe.
• CĂTUȘÁ I încătușa.
• CĂTUȘÍ IV încătușa.
• încătușéz v. tr. Pun cătușĭ, leg în cătușĭ, înlănțuĭesc, incatenez. Fig. A încătușa libertatea.
• încătușa ( 3 și încătușează, 1 încătușăm, încătușînd)

Antonime încătușa

• A încătușa ≠ a descătușa, a dezlănțui

Sinonimul cuvântului încătușa

Testează-te!