Dicționar de sinonime
Sinonime încadrare
Cuvântul „încadrare” are următoarele sinonime:
încadrare ( substantiv )
- angajare
- anturare
- așezare
- cuprindere
- împresurare
- înconjurare
- înrămare
- listel
- potrivire
- punere
Sinonime Apropiate
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- sediment - depunere, depozit, strat, așezare
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
- coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
- distribuție - împărțire, repartizare, distribuire, alcătuire, așezare, aranjament, dispunere, structură, ansamblu
- așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- scriitură - scriere, text, scris, redactare, compunere, stil
- smerenie - umilință, supunere, modestie
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
Dex încadrare
- încadrare 1 Înrămare. 2 Înconjurare. 3 Angajare într-o întreprindere, într-o instituție. 4 Formare a cadrelor unui regiment. 5 Armonizare cu mediul înconjurător. 6-7 Asimilare (a unei fapte sau) a unui delincvent unui text de lege. 8-9 Integrare (într-un colectiv sau) într-o acțiune. 10 Respectare a unei limite de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.
- ÎNCADRÁRE, încadrări, Acțiunea de a (se) încadra. – încadra.
- ÎNCADRÁRE, încadrări, Acțiunea de a (se) încadra. 1. Primire, numire în cadrele unei organizații, ale unei instituții etc. Comisia de încadrare a personalului. ♦ (Concretizat) Act, decizie prin care cineva este numit într-o funcție. ♦ Integrare într-un colectiv, într-o organizație. 2. Introducerea unui lucru într-un mediu făcîndu-l să se potrivească, să se armonizeze cu el. 3. Înrămare. 4. Cuprindere a unui delict, a unei crime etc., a unui delincvent etc. într-un articol de lege. Încadrarea făptuitorilor în dispozițiile legii. 5. Înconjurare, împresurare.
- ÎNCADRÁRE Acțiunea de a (se) încadra și rezultatul ei; punere, așezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziție etc. .
- ÎNCADRÁRE 1. acțiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic. 3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra)
- incadra încadra
- incadrare încadrare