Dicționar de sinonime

Sinonime încetățeni

Cuvântul „încetățeni” are următoarele sinonime:

încetățeni ( verb )
  1. a naturaliza
  2. a statornici, a înrădăcina încetează!, termină!, ajunge!, stop!, gata!
Alte sinonime:
  • statornici
  • a împământeni
  • a fixa
  • a stabili


Sinonime Apropiate

  • ajunge! - gata!, destul!, basta!, termină!, isprăvește!, punct!, încetează!, stop!
  • destul - deajuns, suficient, berechet, prea mult, gata!, ajunge!, termină!, stop!, sfârșește!
  • basta - destul, ajunge, stop, gata, punct
  • găta - a termina, a sfârși, a încheia
  • împământeni - a naturaliza, a indigena, a încetățeni, a adapta, a aclimatiza, a transplanta
  • adio - salut!, s-a terminat!, gata!, amin!, aleluia!
  • gata - isprăvit, terminat, finisat, pregătit, aranjat, gătit, aproape să, pe punctul de a, mai să ...
  • atât - așa!, ajunge!, terminat!, nimic!
  • prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
  • promova - a avansa, a înainta, a progresa, a trece (clasa), a absolvi, a termina
  • răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
  • sfârși - a termina, a încheia, a isprăvi, a pune capăt, a înceta, a fini, a muri, a deceda, a dispera
  • gușă - bărbie, gât, beregată, gâtlej
  • spânzura - a atârna, a agăța, a suspenda, a lega de, a strangula, a ucide
  • stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință

Dex încetățeni

  • încetățeni 1 A acorda unui străin drepturi de cetățean împământeni, naturaliza. 2 A deveni cetățean al altui stat. 3 A deveni locuitor permanent al unui oraș sau al unei localități. 4 (; o noțiune abstractă, obicei, modă ) A se stabili definitiv.
  • ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, IV. 1. A acorda cuiva o cetățenie; a indigena. 2. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetățean.
  • ÎNCETĂȚENÍ, încetățenesc, IV. 1. A acorda (unei persoane) cetățenia. 2. (Despre noțiuni abstracte) A se înrădăcina, a se statornici. () Numeroase organizații de partid, organe de stat și economice au încetățenit în activitatea lor metoda criticii și autocriticii, fapt care le-a ajutat să observe și să înlăture lipsurile. SCÎNTEIA, 1953, 2799.
  • A SE ÎNCETĂȚENÍ mă ~ésc intranz. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + cetățean
  • A ÎNCETĂȚENÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să devină cetățean. /în + cetățean
  • încetățenì v. a da drepturile de cetățean.
  • încetățenésc v. tr. Fac cetățean, naturalizez, împămîntenesc. V. refl. Mă naturalizez. Fig. Mă răspîndesc, intru în obiceĭ: obiceiu de a bea ceaĭ se încetățenise între eĭ.
  • încetățenesc.
  • ÎNCETĂȚENÍ vb. v. statornici.
  • încetățeni STATORNICI.


Sinonimul cuvântului încetățeni

Sinonimul cuvântului încetățeni


Testează-te!