Sinonime înconjur

Cuvântul „înconjur” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
• viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
• înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
• circumferință - cerc, ocol, contur, perimetru, înconjur
• răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
• țarc - ocol, îngrăditură, coșar
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
• feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
• gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
• ghemotoc - cocoloș, mototol, ghem, boț
• încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
• indirect - mijlocit, pe ocolite, mediat
• ineluctabil - iminent, inevitabil, fatal, de neocolit
• împrejmui - a îngrădi, a închide, a înconjura, a țărcui

Dex înconjur

• înconjur 1 Ocolire. 2 (Pop; ) Fără ~ Direct. 3 (Pop; ) Cu ~ Indirect.
• ÎNCÓNJUR, înconjururi, Ocol, ocolire. ◊ Fără înconjur = fără nicio ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. – Din înconjura (derivat regresiv).
• ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, Ocol, ocolire. ◊ Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. – Din înconjura (derivat regresiv).
• ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, Ocol, ocolire. Au făcut înconjurul curții. ◊ Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe departe, pe ocolite. Am început a vorbi... sfios, cu înconjururi. SADOVEANU, E. 122. Fără înconjur = de-a dreptul; fără nici o ezitare, fără subterfugii. Cu cine te-ai oprit pe coastă? – Cu Ion, răspunse fata fără înconjur. REBREANU, I. 57. Trebuie... să vorbim pe șleau și fără înconjur despre acest prieten... al idealurilor noastre. IONESCU-RION, C. 124. – Variantă: încúnjur (CREANGĂ, A. 106)
• ÎNCÓNJUR ~uri n. Mișcare în jurul unui punct sau al unui loc; ocol. ~ul pământului. ◊ Fără ~ direct; pe față; pe de-a dreptul. /v. a înconjura
• înconjur n. ocol: fără înconjur.
• 1) încónjur (vest) și încúnjur (est) n., pl. urĭ (d. înconjor). Ocol, mergere saŭ stare în prejur: a face înconjuru lumiĭ. Fără înconjur, de-a dreptu, pe față: a vorbi fără înconjur.

Sinonimul cuvântului înconjur

Testează-te!