Dicționar de sinonime
Sinonime încovoiere
Cuvântul „încovoiere” are următoarele sinonime:
încovoiere ( substantiv )
- arcuire
- curbare
- îndoire
- flexiune
- încujbare
- aplecare
- încovrigare
- strâmbare
- culcare
- culcat
- înclinare
- plecare
- încârligare
- încolăcire
- incovrigare
Sinonime Apropiate
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- intonație - inflexiune, modulare
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
- asprime - severitate, duritate, rigiditate, strășnicie, neînduplecare, intransigență
- curbură - arcuire, cotitură, cot, ocol, îndoitură
- demisie - renunțare, plecare, abzicere, abdicare
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
- ducă - plecare, pornire
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
Dex încovoiere
- încovoiere 1 Curbare. 2 Deformare în urma unor apăsări exterioare încovoiat1 (2). 3 Asuprire. 4 Umilire.
- ÎNCOVOIÉRE, încovoieri, Faptul de a (se) încovoia. – încovoia.
- ÎNCOVOIÉRE, încovoieri, Faptul de a fi încovoiat; curbare, arcuire. Încovoierea unui fier. ▭ Gînditor, urmărea fumul țigării, cu același surîs trist și absent, uitat pe buzele cu încovoieri amare la colțul gurii. C. PETRESCU, A. 287. Nesfîrșite se desfășură-n zarea înaltă încovoierile munților, cu coamele-n lumină, cu brîie de umbră pe la încheieturi. VLAHUȚĂ, O. A. II 135.
- încovoia 1-2 (A face să devină sau) a deveni curb a (se) îndoi, a (se) arcui. 3-4 A (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. 5-6 A (se) umili.
- ÎNCOVOIÁ, încovói, I. și A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; a (se) curba, a (se) deforma în urma unor solicitări exterioare. ♦ A se umili. – kovati „a făuri”.
- ÎNCOVOIÁ, încovói, I. și A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ A se umili. – kovati „a făuri”.
Antonime încovoiere
- Încovoiere ≠ dezdoire