Dicționar de sinonime
Sinonime încrețitură
Cuvântul „încrețitură” are următoarele sinonime:
încrețitură ( substantiv )
- cută
- rid
- pliu
- sin
- boțitură
- creț
- dungă
- zbârcitură
- zbârceală
- zbârci
- ranț
- brazdă
- îndoitură
Sinonime Apropiate
- cută - creț, fald, pliseu, pliu, încrețitură, îndoitură, răsfrântură, dungă, zbârcitură
- dungă - linie, cută, încrețitură, muchie, margine, latură, coastă, fâșie, dâră
- creț - buclă, cârlionț, inel, cută, rid, zbârcitură
- creț - buclat, cârlionțat, încrețit, inelat, cutat, ridat, zbârcit, smochinit, brăzdat
- godeu - cută, creț, pliseu, pliu
- cutat - plisat, drapat, creț, încrețit, ridat, zbârcit, smochinit
- moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
- pensă - cută, pliu
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- presta - a efectua, a face, a executa, a îndeplini
- pretendent - candidat, aspirant, doritor de...
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
- răsfrânge - a reflecta, a oglindi, a repercuta
- răsunător - vibrant, sonor, impresionant, faimos, memorabil
Dex încrețitură
- încrețitură 1 Parte încrețită a unui obiect. 2 Cută. 3 (Pop) Rid. 4 Lână a oilor care se tunde toamna.
- ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + -tură.
- ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, Parte încrețită a unui obiect, locul unde un obiect prezintă cute; creț, cută. Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. ♦ Cută pe pielea obrazului, zbîrcitură. Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.
- ÎNCREȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este încrețit. 2) Zbârcitură a pielii; cută; dungă; rid. A avea ~i pe față. /a încreți + suf. ~tură
- încrețitură f. lucru încrețit, cută: încrețiturile hainelor ISP.
- încrețitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută: încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.
- ÎNCREȚITÚRĂ s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. v. boțitură.