Sinonime încredințare

Cuvântul „încredințare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• convingere - credință, încredințare, certitudine, siguranță, concepție, judecată, opinie, idee, sentiment
• certitudine - siguranță, convingere, încredințare, credință
• credință - convingere, încredințare, certitudine, fidelitate, cinste, devotament, statornicie, speranță, nădejde
• piesă - element, bucată, unitate, monedă, ban, act, document, hârtie, operă
• zapis - document, înscris, act, dovadă
• adeverință - dovadă, act, înscris, document, mărturie
• confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
• certificat - dovadă, atestare, atestat, adeverință, act, document
• asigurare - garanție, încredințare, garantare, angajament
• spovedanie - mărturisire, confidență, destăinuire, spovadă
• hrisov - act, document, înscris
• incertitudine - îndoială, nesiguranță
• izvod - însemnare, catastif, registru, tabel, listă, condică, manuscris, document, izvor
• nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
• act - document, atestat, dovadă, hrisov, zapis, uric, acțiune, faptă

Dex încredințare

• încredințare 1-3 Dare în grija cuiva (a unui secret) (a unei misiuni importante sau) a protecției unei persoane încredințat1 (1-3). 4-5 Încredere (deplină) în cineva încredințat1 (4-5). 6 Bizuire pe cineva sau pe ceva încredințat1 (6). 7 Jurământ de credință față de cineva încredințat1 (7). 8 Logodire. 9 Adeverire. 10 Convingere a unei persoane de adevărul unei idei încredințat1 (10). 11 Oferire a unei garanții încredințat1 (11). 12 Furnizare a unei confirmări încredințat1 (12). 13 Convertire la o anumită religie încredințat1 (13). 14 Făgăduință solemnă încredințat1 (14). 15 Garanție. 16 Probă la operațiile aritmetice. 17 Cu bună ~ Cu siguranță. 18 Adeverință.
• ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. ♦ (, rar) Adeverință. – încredința.
• ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, Acțiunea de a încredința și rezultatul ei. 1. Lăsare în grija, în seama sau în păstrarea unei persoane de încredere. Încredințarea unei misiuni. Încredințarea unui secret. ♦ (Concretizat, neobișnuit) Adeverință. Erau șapte încredințări la număr, pentru arme și bani. C. PETRESCU, A. R. 10. 2. Convingere. El rostea acestea cu cea mai deplină încredințare. ODOBESCU, S. III 46. 3. Garantare, asigurare. Tu credință-mi juri și-mi dai încredințări. NEGRUZZI, S. II 18.
• încredințare f. 1. siguranță: a ști cu încredințare; 2. proba unui calcul: să-mi faci încredințarea CR.; 3. Tr. logodire.

Sinonimul cuvântului încredințare

Testează-te!