Dicționar de sinonime

Sinonime încumetare

Cuvântul „încumetare” are următoarele sinonime:

încumetare ( substantiv )
  • curaj
  • cutezanță
  • expunere
  • încumetat
  • încumătare


Sinonime Apropiate

  • temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
  • curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
  • cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
  • povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
  • relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
  • temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
  • vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
  • viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
  • eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
  • eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
  • îmbărbăta - a încuraja, a consola, a însufleți
  • îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
  • marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
  • narațiune - povestire, istorisire, relatare, expunere
  • bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător

Dex încumetare

  • încumetare 1 Cutezanță. 2 Încredere în cineva sau în ceva încumetat (2). 3 Tragere de inimă spre o acțiune dificilă. 4 Decizie de a-și asuma un risc. 5 Expunere la o primejdie.
  • ÎNCUMETÁRE Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – încumeta.
  • ÎNCUMETÁRE Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. Umbra, înlemnită pe loc de urletul străjărului, i-a răspuns cu blîndă încumetare femeiască. POPA, V. 301.
  • încumăta încumeta
  • încumătare încumetare
  • încumeta 1 A avea curaj a cuteza (1), a îndrăzni. 2 (; „în”, „pe”) A se încrede în ceva. 3 A trage pe cineva inima să înceapă o acțiune dificilă. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.
  • încumete încumeta
  • ÎNCUMETÁ, încúmet, I. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin „în”) A se bizui, a se încrede în ceva. – committere.
  • ÎNCUMÉTE III încumeta.
  • ÎNCUMĂTÁ I încumeta.


Sinonimul cuvântului încumetare

Sinonimul cuvântului încumetare


Testează-te!