Dicționar de sinonime
Sinonime încumetare
Cuvântul „încumetare” are următoarele sinonime:
încumetare ( substantiv )
- curaj
- cutezanță
- expunere
- încumetat
- încumătare
Sinonime Apropiate
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
- eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
- îmbărbăta - a încuraja, a consola, a însufleți
- îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
- narațiune - povestire, istorisire, relatare, expunere
- bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător
Dex încumetare
- încumetare 1 Cutezanță. 2 Încredere în cineva sau în ceva încumetat (2). 3 Tragere de inimă spre o acțiune dificilă. 4 Decizie de a-și asuma un risc. 5 Expunere la o primejdie.
- ÎNCUMETÁRE Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. – încumeta.
- ÎNCUMETÁRE Acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță. Umbra, înlemnită pe loc de urletul străjărului, i-a răspuns cu blîndă încumetare femeiască. POPA, V. 301.
- încumăta încumeta
- încumătare încumetare
- încumeta 1 A avea curaj a cuteza (1), a îndrăzni. 2 (; „în”, „pe”) A se încrede în ceva. 3 A trage pe cineva inima să înceapă o acțiune dificilă. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.
- încumete încumeta
- ÎNCUMETÁ, încúmet, I. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin „în”) A se bizui, a se încrede în ceva. – committere.
- ÎNCUMÉTE III încumeta.
- ÎNCUMĂTÁ I încumeta.