Sinonime îndemânare

Cuvântul „îndemânare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
• istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
• măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
• dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
• meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
• dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
• stângăcie - neîndemânare, nepricepere
• virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
• marafet - dibăcie, iscusință, năzuință, capriciu, ifose
• sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
• sprinteneală - vioiciune, agilitate, agerime, suplețe
• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență

Dex îndemânare

• îndemânare 1 Comoditate. 2 De ~ Potrivit. 3 Posibilitate. 4 Prilej. 5 ~ de vreme Moment oportun. 6 Ajutor. 7 Aptitudine. 8 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații abilitate, dibăcie, iscusință, îndemână (19), pricepere.
• ÎNDEMÂNÁRE Ușurința de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații; iscusință, abilitate, pricepere, dibăcie. – îndemâna.
• ÎNDEMÂNÁRE f. pop. Capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare ~ în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna
• îndemânare f. înlesnire de a se folosi de ceva.
• îndămânare îndemânare
• îndemâna 1 A facilita. 2 A ajuta. 3 A încuraja. 4-5 A (se) împrumuta. 6 A avea încredere în cineva a se bizui. 7 A se ivi o ocazie. 8 A fi în stare să facă un anumit lucru. 9 A se pune pe lucru.
• ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, I. A fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – îndemână.
• ÎNDĂMÎNÁRE îndemînare.
• ÎNDEMÎNÁ, îndemînez, I. (Învechit) A fi în stare să facă un lucru, a putea face, a-i fi cuiva îndemînă să facă; a se înlesni. nu îmi cere încă banii; de aceea nu trebuie să-mi trimeți acum, ci cînd te vei îndemîna. KOGĂLNICEANU, S. 15.

Antonime îndemânare

• Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare

Sinonimul cuvântului îndemânare

Testează-te!