Sinonime îndoliat

Cuvântul „îndoliat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
• mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
• necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
• cărbune - aur negru, mangal, tăciune, antrax, dalac, pustulă
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
• îndurera - a întrista, a mâhni
• întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
• jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
• lamentabil - deplorabil, jalnic, mizerabil, trist, penibil
• mâhni - a supăra, a indispune, a amărî, a întrista, a îndurera
• mâhnire - întristare, supărare

Dex îndoliat

• îndoliat, ~ă a 1 Care poartă doliu. 2 De înmormântare. 3 Trist. 4 Îndurerat.
• ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. – îndolia.
• ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, Care poartă doliu; de înmormîntare. Steaguri îndoliate. ♦ Trist, mîhnit, îndurerat. O inimă îndoliată. ▭ Eu priveam ochii îndoliați care vegheaseră nopți de-a rîndul. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Seara se lasă ursuză, posomorîtă și îndoliată. ANGHEL-IOSIF, C. L. 173. – Pronunțat: -li-at.
• ÎNDOLIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care poartă doliu; aflat în doliu. 2) Care este adânc îndurerat; cuprins de o durere adâncă. Om ~. 3) Care este caracteristic pentru înmormântare. Haine ~te. /v. a îndolia
• îndolia 1 A face pe cineva să intre în doliu. 2 A provoca cuiva o durere adâncă.
• ÎNDOLIÁ, îndoliez, I. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. – În + doliu. endeuiller.
• ÎNDOLIÁ, îndoliez, I. A pricinui o întristare, o durere adîncă, a provoca, a aduce doliu. Drumul pe care îl fac nu e decît de la un mal la altul al Oltului, dar tot se pot produce adevărate naufragii, îndoliind satele. BOGZA, C. O. 290. – Pronunțat: -li-a.
• A ÎNDOLIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de doliu, de adâncă durere. /în + doliu
• îndolia ( 3 și îndoliază, 1 îndoliem, îndoliind)
• ÎNDOLIÁT adj. 1. cernit. (Om ~.) 2. cernit, negru. (Haine ~.)

Sinonimul cuvântului îndoliat

Testează-te!