Sinonime îndrumare

Cuvântul „îndrumare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
• sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
• indicație - îndrumare, lămurire, recomandare, sfat, îndemn, directivă, orientare, prescripție
• îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
• consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
• instrucțiune - directivă, îndrumare, dispoziție, indicație, lămurire
• învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
• directivă - indicație, îndrumare, ghid, normativ
• povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
• răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
• recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
• savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
• sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
• ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
• zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa

Dex îndrumare

• îndrumare 1 Îndreptare (15). 2 Dirijare către o anumită țintă. 3 Plecare la drum. 4 Povățuire a cuiva într-un domeniu, în viață. 5 Indicație.
• ÎNDRUMÁRE, îndrumări, Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – îndruma.
• ÎNDRUMÁRE, îndrumări, Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare, directivă, povață, sfat. Broșura cuprinde trei prelegeri ținute în cadrul cursurilor de îndrumare a corpului didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 108, 12/1. Dă-mi unele îndrumări. RETEGANUL, P. II 43.
• îndruma 1 A arăta cuiva drumul, îndreptându-l în direcția potrivită a călăuzi. 2 A se îndrepta spre o țintă. 3 A pleca la drum. 4 A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. 5 A sfătui.
• îndrumar (Rar) Îndrumător
• ÎNDRUMÁ, îndrúm, I. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. – În + drum.
• ÎNDRUMÁR, îndrumare, Îndrumător. – Îndruma + -ar.
• ÎNDRUMÁ, îndrumez, I. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. – În + drum.
• ÎNDRUMÁR (Rar) Îndrumător. – Îndruma + -ar.

Sinonimul cuvântului îndrumare

Testează-te!