Dicționar de sinonime
Sinonime înfiorare
Cuvântul „înfiorare” are următoarele sinonime:
înfiorare ( substantiv )
- groază
- fior
- freamăt
- încrâncenare
- înfricoșare
- îngrozire
- înspăimântare
- oroare
- spaimă
- teroare
- oțărâre
- scârbă
- înfricare
- pălitură
- spăimântare
- spăimântătură
- cutremur
- neliniște
- tulburare
- frică
- teamă
Sinonime Apropiate
- groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- frică - teamă, spaimă, groază, temere, fobie, înfricoșare
- fobie - frică, spaimă, groază, teamă, oroare
- temere - teamă, frică, spaimă, angoasă, îngrijorare
- îngrozi - a înfricoșa, a înspăimânta, a speria, a cutremura, a teroriza, a înfiora, a încrâncena
- cutremur - seism, zguduire, fior, spaimă
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- fior - tremur, frison, emoție, înfiorare
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- frig - rece, răcoare, ger, frison, tremur, înfiorare, fior, malarie, paludism
Dex înfiorare
- înfiorare 1-3 Simțire a unor fiori (de neliniște) (de spaimă sau) de emoție înfiorat1 (1-3). 4 Mișcare ușoară înfiorat1 (4). 5 Febră.
- ÎNFIORÁRE, înfiorări, Faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție. – înfiora.
- ÎNFIORÁRE, înfiorări, Faptul de a (se) înfiora. 1. Frică, spaimă, groază. Eu de crud am ieșit la războaie; pînă astăzi insă n-am simțit înfiorarea morții. SADOVEANU, O. VII 20. Atunci o înfiorare cuprinde pe fiul craiului. CREANGĂ, P. 192. Vîntul șuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. Cine, cu înfiorare, nu-și aduce aminte de ei? NEGRUZZI, S. I 202. 2. Neliniște, tulburare, neastîmpăr. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. SADOVEANU, O. III 356. Unelte casnice de pace și arme ruginite de război istoriseau și ele cu o tainică înfiorare despre acești oameni care nu mai sînt. C. PETRESCU, R. DR. 42. – Pronunțat: -fi-o-.
- înfiorare f. fior de spaimă, groază: poporul cu ’nfiorare la el se uita AL.
- înfioráre f., pl. ărĭ. Mare groază: mă uit cu înfiorare.
- înfiora 1-2 (A face ca cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de fiori a (se) îngrozi, a (se) neliniști, a (se) speria. 3-4 (A face pe cineva să sufere sau) a suferi o impresie adâncă a (se) emoționa, a (se) tulbura. 5-6 A (se) mișca ușor. 7 (; a se ~ de friguri) A avea frisoane. 8 (Rar; ) A tremura asemeni celui cuprins de frisoane.