Dicționar de sinonime
Sinonime înfloritură
Cuvântul „înfloritură” are următoarele sinonime:
înfloritură ( substantiv )
- ornament
- podoabă
- zorzoane
Alte sinonime:
- exagerare
- desen
- retorică
Sinonime Apropiate
- garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
- găteală - podoabă, dichis, dichiseală, zorzoane
- înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
- decor - podoabă, decorație, ornament, ornamentație, cadru, ambianță, tablou, fundal
- decorație - distincție, medalie, insignă, podoabă, ornamentație, ornament, decor
- împodobi - a înfrumuseța, a orna, a găti, a ornamenta, a decora, a se aranja, a se dichisi, a se ferchezui, a se spilcui
- floare - corolă, inflorescență, desen, broderie, ornament, elită
- țarțamuri - ciucuri, zorzoane, franjuri
- farafastâc - zorzoane, gablonțuri, nimicuri, fleacuri, mofturi, fițe, fandoseală, fasoane
- garnisi - a împodobi, a aranja, a orna, a ornamenta
- giuvaer - bijuterie, podoabă, odor
- înflorit - împodobit, ornamentat (cu flori)
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- dichis - găteală, podoabă
- bijuterie - giuvaer, odor, podoabă
Dex înfloritură
- înfloritură 1 (Rar) Totalitate a plantelor înflorite. 2 Ornament. 3 Broderie. 4 Podoabă. 5 Adaos personal la o povestire, la o expunere exagerare.
- ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, Podoabă, ornament, broderie. ♦ Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + -tură.
- ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, 1. Podoabă, ornament, desen (ornamental). Cu vîrful nuielii săpase înflorituri încurcate pe țărîna jilavă. C. PETRESCU, S. 174. Redingota de marină avea piepții brodați cu înflorituri în fir de aur. BART, S. M. 45. Mijlocul... strîns cu chimir cu nasturi albi sau galbeni și cu fel de fel de înflorituri de lină. SEVASTOS, N. 90. 2. Adaos personal (la o povestire, la relatarea unor fapte); exagerare. Lupu Chirițoiu începu povestea de departe, cu înflorituri. REBREANU, R. I 270.
- ÎNFLORITÚRĂ ~i f. 1) Element care înfrumusețează ceva; ornament. 2) fig. Adaos născocit la relatarea unor fapte reale (pentru a produce o impresie mai puternică). /a înflori + suf. ~tură
- înfloritură f. 1. desen pe stofe; 2. Muz. note adaose de un compozitor ssau de un executant.
- înfloritúră f., pl. ĭ. Ornamente compuse din florĭ.
- ÎNFLORITÚRĂ s. v. exagerare.
- ÎNFLORITÚRĂ s. ornament, podoabă.
- înfloritură EXAGERARE.
- ÎNFLORITURĂ ornament, podoabă.