Dicționar de sinonime
Sinonime îngâmfare
Cuvântul „îngâmfare” are următoarele sinonime:
îngâmfare ( substantiv )
- aroganță
- fală
- fudulie
- grandomanie
- infatuare
- împăunare
- înfumurare
- megalomanie
- mândrie
- orgoliu
- pretenții
- semeție
- trufie
- vanitate
- fatuitate
- morgă
- prezumție
- prezumțiozitate
- suficiență
- superbie
- țanțoșie
- măreție
- mărire
- ifos
- țâfnă
- făloșenie
- făloșie
- fălnicie
- laudă
- mărie
- mărime
- mândrețe
- pohfală
- preaînălțare
- preaînălțime
- semețire
- trufă
- trufășie
- zădărnicie
Sinonime Apropiate
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- fatuitate - îngâmfare, aroganță, orgoliu, înfumurare
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- morgă - aroganță, orgoliu, îngâmfare
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
Dex îngâmfare
- îngâmfare 1 Umflare. 2 (; păsări) Umflare în pene. 3 Mândrie. 4 Fudulie (3). 5 Trufie. 6 Încredere exagerată în propriile însușiri îngâmfeală.
- ÎNGÂMFÁRE Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. – îngâmfa.
- îngâmfa 1-2 A (se) umfla. 3 ( păsări) A se umfla în pene. 4 A se fuduli. 5 A fî vanitos. 6 A se mândri. 7 (Rar) A avea pretenția să...
- ÎNGÂMFÁ, îngâmfez, I. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. – În + gâmfa ( și „a se umfla” < ).
- ÎNGÂMFÁ, îngấmf, I. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. – În + gâmfa ( și „a se umfla” < ).
- ÎNGÎMFÁ, îngî́mf, I. (Despre oameni) A fi încrezut, a avea o atitudine trufașă; a se fuduli, a se mîndri, a se crede, a se făli, a se umfla în pene. Fiul împăratului era mîndru nevoie mare, fiindcă zîna numai cu dînsul juca... Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. Murgul se scula, La stăpîn mergea Și-astfel îi grăia: Stăpîne, stăpîne... Șoimul s-a-ngîmfat Și s-a lăudat Că-n fugă m-o-ntrece. TEODORESCU, P. P. 63. – și: (învechit) îngîmfez (ALEXANDRESCU, M. 63).
Antonime îngâmfare
- Îngâmfare ≠ modestie, simplețe, simplitate
Sinonimul cuvântului îngâmfare