Dicționar de sinonime
Sinonime îngâmfat
Cuvântul „îngâmfat” are următoarele sinonime:
îngâmfat ( adjectiv )
- fudul
- grandoman
- infatuat
- încrezut
- înfumurat
- megaloman
- mândru
- orgolios
- semeț
- trufaș
- țanțoș
- vanitos
- prezumțios
- suficient
- măreț
- țâfnos
- falnic
- fălos
- închipuit
- pâșin
- măros
- nărtos
- fumuros
- preaînălțat
- zadarnic
- bățos
- înțepat
- scrobit
- umflat în pene
- plin de el
- cu nasul pe sus
Sinonime Apropiate
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- vanitos - orgolios, arogant, îngâmfat, încrezut, ambițios, plin de sine, trufaș, măreț
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
- falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
- fălos - falnic, semeț, trufaș
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- bățos - țeapăn, rigid, neflexibil, fudul, trufaș, înfumurat
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- fuduli - a se făli, a se mândri, a se împăuna, a se îngâmfa, a se lăuda, a fi trufaș
Dex îngâmfat
- îngâmfat, ~ă 1 a Umflat. 2-3 , a (Om) încrezut. 4-5 a (Om) fudul. 6-7 a (Om) vanitos. 8-9 a (Om) arogant.
- ÎNGÂMFÁT, -Ă, îngâmfați, -te, (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – îngâmfa.
- îngâmfa 1-2 A (se) umfla. 3 ( păsări) A se umfla în pene. 4 A se fuduli. 5 A fî vanitos. 6 A se mândri. 7 (Rar) A avea pretenția să...
- ÎNGÂMFÁ, îngâmfez, I. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. – În + gâmfa ( și „a se umfla” < ).
- ÎNGÂMFÁ, îngấmf, I. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. – În + gâmfa ( și „a se umfla” < ).
- ÎNGÎMFÁ, îngî́mf, I. (Despre oameni) A fi încrezut, a avea o atitudine trufașă; a se fuduli, a se mîndri, a se crede, a se făli, a se umfla în pene. Fiul împăratului era mîndru nevoie mare, fiindcă zîna numai cu dînsul juca... Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. Murgul se scula, La stăpîn mergea Și-astfel îi grăia: Stăpîne, stăpîne... Șoimul s-a-ngîmfat Și s-a lăudat Că-n fugă m-o-ntrece. TEODORESCU, P. P. 63. – și: (învechit) îngîmfez (ALEXANDRESCU, M. 63).
Antonime îngâmfat
- Îngâmfat ≠ modest
Sinonimul cuvântului îngâmfat