Dicționar de sinonime
Sinonime îngăduitor
Cuvântul „îngăduitor” are următoarele sinonime:
îngăduitor ( adjectiv )
- iertător
- bun
- concesiv
- înțelegător
- cumsecade
- omenos
- omenit
- indulgent
- îndurător
- milostiv
- clement
- milos
- milostivnic
- cruțător
- milosârd
- milosârdnic
- mizericordios
- tolerant
- răbdător
- binevoitor
- compătimitor
- mărinimos
- priincios
- priitor
- blând
- de treabă
- generos
- împăciuitor
Sinonime Apropiate
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
- indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
- înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
- concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
- bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
- intransigent - necruțător, neiertător, intolerant, neînduplecat, dur, aspru, sever, hotărât, decis
- mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
- milostiv - milos, mărinimos, darnic, caritabil
- binevoitor - serviabil, amabil, săritor, cumsecade, generos
- clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
- conciliant - împăciuitor, placid, blând, binevoitor
Dex îngăduitor
- îngăduitor, ~oare 1 Care permite, încuviințează cu ușurință. 2 Înțelegător. 3 Indulgent. 4 Iertător. 5 Tolerant. 6 Împăciuitor. 7 Răbdător. 8 Bun. 9 Concesiv. 10 Blând.
- ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, Care îngăduie (1); care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. – Îngădui + -tor.
- ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, 1. Care încuviințează, care permite ceva; tolerant, răbdător. Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. 2. Blînd, bun, de treabă. Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121.
- ÎNGĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care îngăduie; caracterizat prin toleranță față de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bunătate; caracterizat prin bunătate; blajin; blând. /a îngădui + suf. ~tor
- îngăduitor a. care îngădue, indulgent.
- îngăduitór, -oáre adj. Indulgent. Tolerant.
- ÎNGĂDUITÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. concesiv. 4. v. înțelegător. 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~!)
Antonime îngăduitor
- Îngăduitor ≠ neîndurat
Sinonimul cuvântului îngăduitor