Dicționar de sinonime
Sinonime înlemni
Cuvântul „înlemni” are următoarele sinonime:
înlemni ( verb )
- a încremeni
- a înmărmuri
- a împietri
- a înțepeni
- a îngheța
Alte sinonime:
- înmărmuri
- a paraliza
- a mărmuri
- a [se] petrifica
- a [se] întrecleți
- a merei
- a [se] înțeleni
- a rămâne nemișcat
- a fi țintuit locului
- a sta imobil
- a fi stană de piatră
Sinonime Apropiate
- înmărmuri - a înlemni, a încremeni, a rămâne tablou, a împietri, a paraliza, a îngheța, a înțepeni
- înțepeni - a fixa, a prinde, a proțăpi, a împietri, a încremeni, a înlemni, a îngheța
- îngheța - a degera, a congela, a înlemni, a încremeni, a înmărmuri
- împietrit - încremenit, înmărmurit, împietrit
- pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
- fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
- amuți - a tăcea (subit), a încremeni, a înlemni, a muți
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- geros - (foarte) rece, înghețat, friguros, glacial
- glacial - înghețat, polar, rece, distant, neprietenos, rezervat
- hieratic - sfânt, sacru, rigid, static, înțepenit
- insensibiliza - a amorți, a neutraliza, a anihila, a împietri
- împăna - a înțesa, a umple, a împânzi, a înțepeni, a fixa, a întări
Dex înlemni
- înlemni 1-2 (A face să rămână sau) a rămâne nemișcat de frică, de uimire a încremeni (6-7), a înlemnoșa (1-2), a înmărmuri (3-4). 3-4 (; rar) (A face să devină sau) a deveni insensibil, neîndurător a (se) împietri (8-9). 5 A se preface în lemn a înlemnoșa (3).
- ÎNLEMNÍ, înlemnesc, IV. și A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.
- ÎNLEMNÍ, înlemnesc, IV. A rămîne nemișcat sub influența unei impresii sau a unei senzații puternice; a încremeni, a înmărmuri, a îngheța. Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43. De mînie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518. ◊ fact. El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76. ♦ (Rar) A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.
- A ÎNLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se închide în sine; a se împietri. /în + lemn
- înlemnì v. a se face lemn, a înțepeni de frică.