Dicționar de sinonime
Sinonime înmânare
Cuvântul „înmânare” are următoarele sinonime:
înmânare ( substantiv )
- încredințare
- predare
- remitere
- transmitere
- teslimarisire
- teslimatisire
- teslim
- teslimat
- depunere
- înaintare
- prezentare
- paradosire
- paradosit
Sinonime Apropiate
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- progresie - creștere, înaintare
- recenzie - cronică, comentar, prezentare (de carte)
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- sediment - depunere, depozit, strat, așezare
- imagine - reprezentare, înfățișare, tablou, chip, reproducere, icoană
- înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
- certitudine - siguranță, convingere, încredințare, credință
- declarație - comunicare, mărturisire, depoziție, relatare, afirmație, enunț, expunere, expozeu, prezentare
- exhibiție - prezentare, etalare, ostentație, jonglerii
- evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
- arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
- avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
- credință - convingere, încredințare, certitudine, fidelitate, cinste, devotament, statornicie, speranță, nădejde
Dex înmânare
- înmânare 1 Punere a unui obiect în mâna cuiva înmânat1 (1). 2-3 (Remitere sau) predare cuiva personal înmânat1 (2-3).
- ÎNMÂNÁRE Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – înmâna.
- înmâna 1 A da ceva în mână cuiva. 2-3 @(A remite sau) a preda ceva cuiva personal.
- înmânua înmâna
- ÎNMÂNÁ, înmânez, I. A da2, a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. – În + mână.
- ÎNMÂNÁ, înmânez, I. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.
- ÎNMÎNÁ, înmînez, I. (De obicei construit cu dativul; cu privire la bani, acte, obiecte etc.) A da, a remite, a preda în mînă. Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.
- ÎNMÎNÁRE Acțiunea de a înmîna; predare, remitere. Înmînarea unei diplome.
- A ÎNMÂNÁ ~éz tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână
- înmânà v. a da în mână, a preda.