Dicționar de sinonime

Sinonime înstrăinare

Cuvântul „înstrăinare” are următoarele sinonime:

înstrăinare ( substantiv )
  • alienare
  • emigrare
  • emigrație
  • exil
  • expatriere
  • furt
  • indiferență
  • îndepărtare
  • pribegie
  • răceală
  • răcire
  • înstreinare


Sinonime Apropiate

  • băjenie - pribegie, fugă, refugiu, înstrăinare, emigrare
  • exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare
  • flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
  • fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
  • relega - a expulza, a exila
  • valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
  • vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
  • violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
  • furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
  • furtișag - furt, găinărie
  • furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
  • insensibilitate - indiferență, nesimțire
  • îngropa - a înmormânta, a înhuma, a astruca, a se cufunda, a se izola, a se exila
  • jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
  • mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona

Dex înstrăinare

  • înstrăinare 1 Alienare de cineva sau de ceva înstrăinat1 (1). 2 Trimitere departe de casă la studii înstrăinat1 (2). 3 Silire a cuiva să plece de undeva înstrăinat1 (3). 4 Părăsire a familiei, a locului de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte înstrăinat1 (4). 5 Îndepărtare de caracterul național înstrăinat1 (5). cosmopolitism. 6 Petrecere într-un loc străin înstrăinat1 (6). 7 Prefăcătorie. 8 Trecere altcuiva prin vânzare, prin dăruire, a stăpânirii asupra unui lucru înstrăinat1 (8). 9 Pierdere a unui bun material înstrăinat1 (9). 10 Sustragere. 11 Îndepărtare sufletească înstrăinat1 (11). 12 Pierdere a afecțiunii, a simpatiei cuiva înstrăinat1 (12).
  • ÎNSTRĂINÁRE Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. – înstrăina.
  • ÎNSTRĂINÁRE Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. – înstrăina.


Sinonimul cuvântului înstrăinare

Sinonimul cuvântului înstrăinare


Testează-te!