Sinonime întrebuințat

Cuvântul „întrebuințat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
• depășit - învechit, demodat, vetust, perimat, banal, răsuflat, anacronic, ieșit din uz, învins
• răsuflat - învechit, depășit
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• vetust - vechi, depășit, demodat, arhaic
• inactual - depășit, învechit, perimat
• anacronic - depășit, învechit, ieșit din uz, inactual
• desuet - învechit, depășit
• stătut - învechit, clocit, alterat
• uzitat - folosit
• arhicunoscut - banal, comun, depășit, de rând, vechi, răscunoscut, notoriu, celebru
• bătrân - străvechi, vechi, vârstnic, trecut, învechit, moș, moșneag, unchiaș
• bătrânesc - (stră)vechi, patriarhal, tradițional, învechit
• nou - recent, actual, modern, proaspăt, neuzat, nefolosit, netocit, nepurtat, neîncercat
• arhaic - învechit, străvechi, primitiv

Dex întrebuințat

• întrebuințat, ~ă 1 De care s-a făcut uz folosit, utilizat. 2 Care a fost folosit prea mult. 3 (; ) Funcționar. 4 Beneficiar. 5 Strâmtorat.
• ÎNTREBUINȚÁT, -Ă, întrebuințați, -te, De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. – întrebuința.
• ÎNTREBUINȚÁT, -Ă, întrebuințați, -te, De care s-a făcut uz; folosit, utilizat, uzat. Unelte noi și unelte întrebuințate.
• întrebuința 1 A se servi de ceva. 2 A utiliza. 3 A servi la ceva. 4 (; ființe) A se folosi de ceva. 5 vru A trebui.
• ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, I. A folosi, a utiliza. ◊ Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința.
• ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, I. A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. ◊ (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.
• A ÎNTREBUINȚÁ ~éz tranz. A pune în practică; a folosi; a utiliza; a aplica. /în + trebuință
• întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. .

Sinonimul cuvântului întrebuințat

Testează-te!