Sinonime întregime

Cuvântul „întregime” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
• deplinătate - desăvârșire, perfecțiune, plenitudine, plinătate, integritate
• totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
• sistem - ansamblu, totalitate, angrenaj, structură, ordine, alcătuire, model, tipar, tip
• totalmente - total, complet, în întregime, cu totul
• unanim - general, total, în totalitate
• unanimitate - totalitate, generalitate, ansamblu
• virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
• generalitate - totalitate, ansamblu, universalitate
• ansamblu - grup, formație, colectiv, trupă, tot, întreg, totalitate
• cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
• corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
• dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
• desăvârșire - perfecțiune, excelență, deplinătate, împlinire, absolut
• total - sumă, totalitate, globalitate

Dex întregime

• întregime 1 Plenitudine. 2 În (sau Întru) ~ De tot. 3 Ansamblu al elementelor care constituie un tot. 4 Sănătate. 5 Deplinătate a facultăților mintale. 6 Cu ~ Cu înțelepciune.
• ÎNTREGÍME, întregimi, Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ În întregime = de tot, complet. ♦ Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + -ime.
• ÎNTREGÍME, întregimi, (Învechit) Calitatea de a fi întreg; totalitate, deplinătate, plenitudine, integritate. Să nu mai puteți coprinde cu gîndul întregimea scopului ce-mi propun. ODOBESCU, S. II 234. ◊ (Astăzi în ) În întregime = de tot, complet. Cartea a fost tradusă în întregime. ▭ Îl cercetă... din tălpi pînă-n creștet, în întregime, de la distanță. C. PETRESCU, A. R. 15. ◊ Mai întregimea... = mai tot, aproape tot. Să-i vadă cineva despărțiți de mai întregimea emigrației. GHICA, A. 726. ♦ (Concretizat; urmat de un genitiv) Tot ceea ce constituie ceva. Un copaci bătrîn căzuse... se așternuse Cu-ntregimea-i la pămînt. PANN, P. V. II 53.
• ÎNTREGÍME ~i f. Însușirea a ceea ce este întreg; deplinătate; integritate. ◊ În ~ cu totul; complet. /întreg + suf. ~ime
• întregime f. stare întreagă.
• întregíme f. Starea de a fi întreg, totalitate. Deplinătate. În întregime, în totalitate, peste tot.
• ÎNTREGÍME s. v. totalitate.
• ÎNTREGIME integritate, totalitate. (~ bunurilor.)

Sinonimul cuvântului întregime

Testează-te!