Dicționar de sinonime
Sinonime învățătură
Cuvântul „învățătură” are următoarele sinonime:
învățătură ( substantiv )
- admonestare
- ceartă
- certare
- deprindere
- disciplină
- dispoziție
- dojană
- dojenire
- hotărâre
- imputare
- materie
- morală
- mustrare
- obicei
- obiect
- obișnuință
- observație
- ordin
- poruncă
- reproș
- învățământ
- studiu
- școală
- învățare
- carte
- cultură
- cunoștințe
- instrucție
- pregătire
- studii
- slovă
- cărturărie
- scrisoare
- minte
- pricopseală
- pricopsire
- știință
- doctrină
- sistem
- teorie
- sfat
- pildă
- concluzie
- învățăminte
- lecție
- precept
- parabolă
- educație
- pedeapsă
- sapiență
- dăscălie
- îndemn
- îndrumare
- povață
- povățuire
- vorbă
- învăț
- consiliu
- cuget
- gând
- povățuială
- povățuitură
- sfătuială
- sfătuire
- socoteală
- paradigmă
- moralitate
- matimă
- normă
- principiu
- regulă
- mărturie
- porunceală
- poruncită
- parimie
- price
- cunoștință
- erudiție
Sinonime Apropiate
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- cultură - instrucție, învățătură, studii, cunoștințe, carte, pricopseală, lucrare, creștere, producere
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
- instrucție - învățământ, educație, formație, învățătură, studiu
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- cunoștință - știință, pregătire, informare, cultură, carte, studii, știre, veste, informație
- consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
- dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
- doctrină - teorie, învățătură, sistem (conceptual), teze
- povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
- îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- cuget - conștiință, minte, gândire, spirit, suflet, idee
Dex învățătură
- învățătură 1 Deprindere. 2 Învățare (5). 3 Studiu al unei meserii, al unei cărți școală, ucenicie. 4 Materie de studiat. 5 Învățare (6). 6 Pregătire științifică instrucție, carte. 7 Învățământ (9). 8 Erudiție. 9 Înțelepciune. 10 Cu ~ Erudit. 11 Fără ~ Incult. 12 Sistem de îndrumări teoretice sau practice într-un anumit domeniu de activitate doctrină. 13 Principiu teoretic sau practic precept. 14 Experiență. 15 Lecție. 16 Pildă. 17 Morală a unei fabule. 18 A-i fi cuiva ceva de ~ A-i servi cuiva ceva drept experiență pentru a nu mai greși. 19 ~ bisericească Predică. 20 Cazanie. 21 Sfat. 22 Îndemn. 23 Cu ~ra cuiva Povățuit, îndemnat de cineva. 24 Dojană. 25 A da cuiva o ~ A învăța minte pe cineva, punându-l în fața unui fapt neplăcut. 26 Poruncă. 27 Însărcinare. 28 (; ; ) A da ~ A da ordin a porunci. 29 Cu ~ra cuiva Din ordinul cuiva. 30 A călca ~ra A încălca legea. 31 A nu urma poruncile bisericești.
- ÎNVĂȚĂTÚRĂ, (1, 4) învățături, 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ◊ A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + -ătură.
Sinonimul cuvântului învățătură