Dicționar de sinonime
Sinonime învălătuci
Cuvântul „învălătuci” are următoarele sinonime:
învălătuci ( verb )
- a înfășură
- a încolăci
Alte sinonime:
- încolăci
- a [se] ghemui
- a [se] încârliga
- a [se] încolăci
- a [se] încovriga
- a [se] înfășura
- a [se] răsuci
- a [se] suci
- a [se] covriga
- a [se] încolătăci
- a [se] învălui
- a înfășura
- a face ghem
Sinonime Apropiate
- încolăci - a înfășură, a lega, a învălătuci, a răsuci, a încovriga, a încârliga
- înfășura - a încinge, a învălui, a încolăci, a răsuci, a (se) înveli, a (se) acoperi, a pune pe
- învălui - a acoperi, a înveli, a înfășură, a învălătuci, a încercui, a împresura, a înconjura, a cuprinde
- răsuci - a rula, a suci, a învălutăci, a încolăci, a roti, a învârti
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- acoperi - a înveli, a înfășură, a ascunde, a tăinui, a masca
- ambala - a împacheta, a înfășură, a lega, a se enerva, a se înfuria, a se antrena, a se aprinde, a se mânia
- depana - a înfășură, a face ghem, a răsuci, a înșira, a povesti, a exprima
- bobina - a înfășură, a depăna
Dex învălătuci
- învălătuci 1-4 A (se) face (ghem sau) sul a (se) înfășură, a (se ) încolăci. 5 A construi un perete din vălătuci. 6 A se împiedica în mers.
- ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, IV. 1. și A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.
- ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, IV. A înfășura, a încolăci; a face ghem, sul, vălătuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. ◊ Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.
- A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc
- A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc
- învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.
- învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper într’un vălătuc: a învălătuci o stofă într’o hîrtie. V. vălătucesc.
- ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.
Antonime învălătuci
- A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci
- A învălătuci ≠ a dezvălătuci