Dicționar de sinonime
Sinonime învălmăși
Cuvântul „învălmăși” are următoarele sinonime:
învălmăși ( verb )
- a se amesteca
Alte sinonime:
- a [se] vălmăși
- a amesteca
- a pune claie peste grămadă
- a înghesui
- a încurca
- a zăpăci
Sinonime Apropiate
- potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
- felurit - variat, amestecat, divers
- frământa - a plămădi, a malaxa, a amesteca, a se agita, a fremăta, a se foi, a răsuci, a învârti, a freca
- freca - a masa, a frecționa, a lustrui, a șterge, a curăța, a făcălui, a amesteca, a bate, a șicana
- fuziona - a (se) contopi, a (se) uni, a se reuni, a (se) amesteca
- ghiveci - oală, glastră, vas, amestec, amestecătură, mixtură
- heteroclit - compozit, eterogen, amestecat
- hibrid - corcit, amestecat
- implica - a (se) angaja, a se amesteca, a participa, a se include
- interpune - a mijloci, a interveni, a intermedia, a se amesteca
- interveni - a se amesteca, a participa, a întreprinde, a acționa, a surveni, a se întâmpla, a se ivi
- bălmăji - a încurca, a amesteca, a bombăni
- împestrițat - amestecat, smălțuit, bălțat
- încâlcit - încurcat, amestecat, confuz, neclar, complicat, nebulos
- mistreț - amestecat, corcit, hibrid, încrucișat, eterogen, pădureț, acrișor, grosolan, primitiv
Dex învălmăși
- învălmăși 1-2 A (se) amesteca de-a valma. 3-4 A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 (Rar; ) A se zăpăci. 6 A corupe.
- ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, IV. și A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – valma și vălmășag.
- ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, IV. 1. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmășí (PISCUPESCU, O. 1) IV.
- A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag
- A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag
- învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. .
- VĂLMĂȘÍ IV învălmăși.