Dicționar de sinonime
Sinonime învineți
Cuvântul „învineți” are următoarele sinonime:
învineți ( verb )
- a murseca
- a vâlcezi
- a se albăstri
Dex învineți
- învineți 1-2 A (se) face vânăt a (se) învineteți (1-2). 3 A face cuiva vânătăi a învineteți (3). 4 A snopi în bătaie a învineteți (4). 5 A se face vânăt la față de frig, de durere a se învineteți (5).
- ÎNVINEȚÍ, învinețesc, IV. și A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ A acoperi cu vânătăi prin lovire. – În + vânăt.
- ÎNVINEȚÍ, învinețesc, IV. și A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ A face cuiva vânătăi, lovindu-l. – În + vânăt.
- ÎNVINEȚÍ, învinețesc, IV. 1. A deveni, a se face vînăt la față sau la corp, ca efect al circulației anormale a sîngelui (provocată de frig, de lovituri, de mînie, de boală). M-am învinețit și era gata să-l lovesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 116. Copilul... începu să zbiere la sînul femeii... învinețindu-se instantaneu. C. PETRESCU, C. V. 31. De multe ori găinele mor cu droaea; numai ce vezi că li se învinețesc bărbiele și creasta. ȘEZ. III 203. ◊ Le-a spus că acuma e prea tîrziu, că femeia a început să învinețească. REBREANU, I. 56. ♦ A acoperi (pe cineva) cu vînătăi, bătîndu-l. Baba luă pe fată la trei parale și-o bătu, și-o bătu, pînă toată o învineți. RETEGANUL, P. I 52. 2. A umple de ură, de mînie; a învenina. Nicolaie Dragoș, alături, strîngînd o furcă de fier în mînă, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele. REBREANU, R. II 248.
- A SE ÎNVINEȚÍ mă ~ésc intranz. A căpăta culoare vânătă; a deveni vânăt. /în + vânăt
- A ÎNVINEȚÍ ~ésc 1. intranz. v. A SE ÎNVINEȚI. 2. tranz. A face să se învinețească. /în + vânăt