Sinonime înzestrare

Cuvântul „înzestrare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
• înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• înclinație - vocație, chemare
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• inaptitudine - incapacitate, neputință
• apetit - poftă, dorință, pornire, propensiune
• atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj

Dex înzestrare

• înzestrare 1 Oferire de zestre unei fete când se căsătorește înzestrat1 (1). 2 Acordare a unui bun, a unei surse de venituri înzestrat1 (2). 3 Dotare a unei instituții, a unei întreprinderi cu cele necesare înzestrat1 (3). 4 Sumă de calități morale, fizice înzestrat1 (4). 5 Raport fiduciar între o femeie și cel care i-a asigurat bunuri, o sursă de venit înzestrat1 (5). 6 Dotare a unei persoane cu anumite calități înzestrat1. 7 Talent nativ înzestrat1 (7). 8 Zestre. 9 Împodobire.
• ÎNZESTRÁRE, înzestrări, Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. ♦ Sumă de calități; capacitate, talent. – înzestra.
• ÎNZESTRÁRE, înzestrări, Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. 1. Dotare a întreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizări și funcționări. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale răspund de înzestrarea ariilor cu cîntare, bascule, saci. HOT. ÎNGR. CULT. 12. 2. Sumă de calități, capacitate. Am cunoscut... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CARAGIALE, O. III 236.
• înzestra 1 A da zestre unei fete (când se mărită). 2 A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri 3 A prevedea cu cele necesare o instituție a dota. 4 A dota pe cineva cu anumite calități. 5 A împodobi.
• ÎNZESTRÁ, înzestrez, I. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre.

Sinonimul cuvântului înzestrare

Testează-te!