Sinonime ștrengar

Cuvântul „ștrengar” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
• lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
• lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
• cutră - derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, lepădătură
• vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
• golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
• drăcos - neastâmpărat, poznaș, ștrengar
• poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic
• șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
• șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
• zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
• glumeț - hazliu, poznaș, spiritual, comic, hâtru, mucalit, șugubăț, ghiduș, mehenghi
• hazliu - vesel, spiritual, glumeț, șugubăț, amuzant, hazos, mucalit, comic
• hoț - pungaș, fur, borfaș, lotru, tâlhar, mână-lungă, ștrengar, șiret, isteț
• hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară

Dex ștrengar

• ștrengar 1-2 Frânghier (1-2). 3-4 , (Persoană) care umblă fără nici un rost derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 , (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 , (Bărbat) ușuratic.
• ȘTRENGÁR, ștrengari, (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + -ar.
• ȘTRENGÁR, ștrengari, (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. () Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.
• ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar
• ștrengar m. băiat care bate podurile. .

Sinonimul cuvântului ștrengar

Testează-te!