Dicționar de sinonime
Sinonime șugubăț
Cuvântul „șugubăț” are următoarele sinonime:
șugubăț ( adjectiv )
- asasin
- criminal
- omorâtor
- ucigaș
- glumeț
- hazliu
- poznaș
- vesel
- spiritual
- amuzant
șugubăț ( substantiv )
- asasin
- criminal
- omorâtor
- ucigaș
Sinonime Apropiate
- hazliu - vesel, spiritual, glumeț, șugubăț, amuzant, hazos, mucalit, comic
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- glumeț - hazliu, poznaș, spiritual, comic, hâtru, mucalit, șugubăț, ghiduș, mehenghi
- ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
- umoristic - hazliu, spiritual, amuzant, mușcător
- amuzant - distractiv, vesel, hazliu, nostim, comic, ilar
- asasin - ucigaș, criminal
- criminal - ucigaș, asasin, bandit, nelegiuit
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- vesel - voios, bine dispus, bucuros, jovial, amuzant, agreabil, plăcut, luminos
- ghiduș - mucalit, poznaș, glumeț
- călău - gâde, casap, torționar, tiran, ucigaș, criminal
- caraghios - comic, hazliu, glumeț, burlesc, buf, ridicol, neserios, de râs, rizibil
- comic - hazliu, vesel, nostim, caraghios, rizibil, ridicol, burlesc, comediant, actor
- hazos - hazliu, glumeț
Dex șugubăț
- șugubăț, ~eață 1 Care este criminal ucigaș. 2 Care este periculos primejdios. 3 Înșelător. 4 (; oameni, manifestări, sentimente ale lor) Care este viclean perfid. 5 Care este poznaș glumeț, hazliu, spiritual.
- ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. Primejdios; înșelător, amăgitor. – Din dušegubĭcĭ.
- ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. Primejdios; înșelător, amăgitor. – Din dušegubĩcĩ.
- ȘUGUBẮȚ, -ÁȚĂ, șugubeți, -e, 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Glumeț, hazliu, poznaș, vesel. Oaspele cînta acum iar niște drăcii șugubețe. CAMIL PETRESCU, O. I 131. Nu-i mai încîntă decît mutra-i trecătoare de om șugubăț și felul lui de-a povesti. STĂNOIU, C. I. 113. Bată-te fericea și norocul să te bată! Șugubăț mai ești! MIRONESCU, S. A. 91. ◊ Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 185. 2. (Învechit) Primejdios, înșelător, amăgitor; rău. În călătoria ta... să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spîn – cît îi putea, să n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeți. CREANGĂ, P. 198. Locurile acestea sînt șugubețe; de unde știi cum vine întîmplarea, și, doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur. id. ib. 201. Nevoia e cea mai șugubață capcană. CONTEMPORANUL, VII 388. – Variantă: șugubéț, -eáță (ODOBESCU, S. III 230, ALECSANDRI, S. 70)