Dicționar de sinonime

Sinonime șurubelniță

Cuvântul „șurubelniță” are următoarele sinonime:

șurubelniță ( substantiv )
  • destupătoare
  • tarod
  • tirbușon
  • mutelcă
  • răzuș
  • șoroflău
  • șurub
  • șurubar
  • șurubăriță
  • șrafânțigăr
  • broască
  • gâscă
  • șurupelniță


Sinonime Apropiate

  • bisericuță - cârdășie, gașcă, șleahtă, coterie
  • clan - gintă, neam, spiță, comunitate, gașcă, bandă, clică, șleahtă
  • clește - forceps, crivală, șurub, teasc, matcă, plăsele, foarfece
  • clică - bandă, șleahtă, camarilă, clan, gașcă, coterie
  • coterie - gașcă, cârdășie, clică, bandă
  • bandă - gașcă, coterie, clică, clan, cârdășie, ceată, șleahtă, fâșie, ștaif
  • desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide

Dex șurubelniță

  • șurubelniță 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă metalică cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșumbarea sau la deșurubarea șuruburilor (1) mutelcă, șnaisțaih, șoroflău (1), șrafânțigăr (1), șraumholț, șurub (31), șurubar, șurubăriță (1). 2 Lamă a șurubelniței (1). 3 (; șurupelniță) Filieră (de tăiat fileturi). 4 Tarod. 5 Partea filetată a cheii franceze. 6 Tirbușon. 7 Vârtej de strâns doagele. 8 Fiecare dintre cele două bucăți de lemn care strâng puntea teascului de vin.
  • ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. – Șurub + -elniță.
  • ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, Unealtă alcătuită dintr-un mîner și dintr-o tijă de oțel cu vîrful lățit ca un tăiș, servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. Cînd te vedea cu un clește sau o șurubelniță în mină, ți le lua speriat: Fugi de-acolo! te prevenea. Cînd vezi că nu merge ceva, cheamă-mă pe mine. PAS, Z. I 307. Motorașul... e făcut de el. Îl deschide cu șurubelnița și mi-arată toate măruntaiele. I. BOTEZ, ȘC. 230. – Variantă: șurupélniță (PAMFILE, I. C. 222)
  • ȘURUBÉLNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. /șurub + suf. ~elniță
  • șurubélniță (est) și -pélniță (vest) f., pl. e (d. șurub). Unealtă de vîrît și de scos șuruburile (un piron lățit ca o daltă la un capăt și cu mîner la cel-lalt).
  • ȘURUPÉLNIȚĂ șurubelniță.


Sinonimul cuvântului șurubelniță

Sinonimul cuvântului șurubelniță


Testează-te!