Dicționar de sinonime
Sinonime țață
Cuvântul „țață” are următoarele sinonime:
tată ( substantiv )
- mamelă
- sân
- piept
- uger
Alte sinonime:
- părinte
- taică
- strămoș
- făuritor
- creator
- începător
- inițiator
- țață
țață ( substantiv )
- mamelă
- sân
- piept
- uger
Alte sinonime:
- mahalagioaică
- mahalagiță
- mătușă
- mitocancă
- tanti
- lele
- leliță
- tătăișă
- dadă
- daică
- leică
- nană
- țaică
- uină
țâță ( substantiv )
- mamelă
- sân
- piept
- uger
Alte sinonime:
- țâța-vacii razachie
- gurgui
- țâțână
- zătoare
- țâța-vacii = razachie
Sinonime Apropiate
- mamelă - sân, țâță, piept
- mamar - mamelar, de sân
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- răscula - a răzvrăti, a revolta, a ațâța
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
- seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
- sedițios - instigator, provocator, ațâțător
- sesiza - a observa, a constata, a înregistra, a pricepe, a înțelege, a intui, a prinde, a pătrunde, a arăta
- spital - clinică, sanatoriu, casă de sănătate, lazaret
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- șarnieră - balama, țâțână
Dex țață
- ȚÁȚĂ, țațe, 1. Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. Termen alintător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din tsátsa.
- ȚÁȚĂ, țațe, 1. Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. Termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din tsátsa.
- ȚÁȚĂ, țațe, 1. (Popular, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Mătușă (soră a tatălui sau a mamei, în raport cu nepoții); termen de respect cu care cineva se adresează unei surori mai mari sau unei femei mai în vîrstă ( lele). De pe valea Oltului ne-a căzut oaspete numai unchi-meu Găbunea, cu țața Aretia, nevastă-sa. STANCU, D. 178. Ce zici, țață Reveca, unde am putea sta puțin de vorbă? CAMIL PETRESCU, O. II 93. Tu mai stai, Zițo?... – Nu, țațo; o să mă duc și eu să mă culc. CARAGIALE, O. I 59. 2. (Învechit) Termen alintător dat de un bărbat femeii pe care o iubește; mîndră. Costică cu ochii verzi, Ce te plimbi printre livezi, Ori pe țața să ți-o vezi? BIBICESCU, P. P. 381. Gura lumii slobodă, Țațo; Las-o-n pace să vorbească, Țațo, Dragostea să ne trăiască, Țațo. TEODORESCU, P. P. 319. 3. (Peiorativ) Femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.