Dicționar de sinonime
Sinonime ținută
Cuvântul „ținută” are următoarele sinonime:
ținută ( substantiv )
- poziție
- comportare
- costum
- haine
- îmbrăcăminte
- uniformă
- atitudine
- port
- poză
- alură
- postură
- stațiune
- purtare
- tarz
- fel de a fi
- manieră
Sinonime Apropiate
- atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- gest - atitudine, purtare, comportare
- îmbrăcăminte - haină, strai, veșmânt, garderobă, port, costum, vestimentație, ținută, înveliș
- manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
- poză - fotografie, ilustrație, atitudine, poziție, ținută
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- costum - haină, îmbrăcăminte, port
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
- bucată - fragment, parte, frântură, porție, crâmpei, compoziție, lucrare
- comportament - conduită, atitudine, manifestare
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
Dex ținută
- ȚINÚTĂ, ținute, 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, cu o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – ține (după tenue).
- ȚINÚTĂ, ținute, 1. Atitudine, poziție pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta față de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; îmbrăcăminte, costum, uniformă. ◊ Mare ținută sau ținută de ceremonie = îmbrăcăminte sau uniformă de sărbătoare sau de paradă, destinată pentru anumite solemnități sau ceremonii. Ținută de seară = îmbrăcăminte elegantă, de o croială specială, pentru petrecerile sau reuniunile care au loc seara. Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în timpul campaniei. 3. Poziția pe care o are organul vocal în timpul articulării sunetelor. – ține (după tenue).