Dicționar de sinonime
Sinonime abate
Cuvântul „abate” are următoarele sinonime:
abate ( verb )
- a se depărta, a devia, a se îndepărta
- a divaga, a pălăvrăgi, a vorbi aiurea
Alte sinonime:
- a schimba direcția
- a doborî
- a tăia
- a ucide
- a anihila
- a elimina
- a epuiza
- a lichida
- abate
Sinonime Apropiate
- devia - a abate, a muta, a schimba, a îndepărta, a merge alături, a o lua razna, a bate câmpii, a divaga
- divaga - a se abate, a se depărta, a devia, a vorbi aiurea, a bate câmpii
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
- înlătura - a elimina, a îndepărta, a evita, a scoate, a da, deoparte, a ocoli, a exclude
- lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- arunca - a azvârli, a îndepărta, a înlătura, a lepăda, a se repezi, a se năpusti, a se precipita, a năvăli, a împrăștia
- concedia - a îndepărta, a elimina, a elibera, a scoate
- despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa
- destitui - a îndepărta, a da afară, a concedia, a demite, a elibera, a desărcina, a mazili
- expedia - a trimite, a dresa, a transmite, a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa de
- eliziune - suprimare, eliminare, înlăturare, omitere, îndepărtare
- elimina - a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a expulza, a exmatricula
Dex abate
- abate2 1-2 A (se) îndepărta de la un drum, de la o direcție a devia. 3-10 A (se) îndepărta de la o normă, de la o linie de conduită sau de judecată 11 A se ~ din (sau de la) vorbă A face digresiuni. 12-14 A se opri (în treacăt) undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 15-16 ( fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni (cu putere) pe neașteptate. 17 A-i trece prin minte a apuca, a cășuna, a năzări, a veni. 18 (; ; urmat de o construcție finală introdusă prin „de”) A-și da silința.
- abate3 1 A culca pe pământ a doborî. 2 A deprima.
- abate1 1 Stareț al unei abații. 2 Titlu onorific dat unor clerici catolici.
- ABÁTE2, abát, III. 1. , și A (se) îndepărta (de la o direcție inițială, de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ și A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. și A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. A doborî la pământ. – abbattere, (4, 5) din abattre.
- ABÁTE1, abați, 1. Titlu dat superiorului unei abații; persoană care are acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din ab(b)ate.
- ABÁTE1, abați, 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din ab(b)ate.