Dicționar de sinonime
Sinonime aberant
Cuvântul „aberant” are următoarele sinonime:
aberant ( adjectiv )
- absurd
- nebunesc
- eronat
- aiurea
Alte sinonime:
- greșit
- denaturat
- anormal
- derezonabil
- grotesc
- ilogic
- paradoxal
- stupid
- care diferă
- care se abate
- care se îndepărtează de normal
Sinonime Apropiate
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- absurd - irațional, stupid, fără sens, ilogic, aberant
- aiureală - delir, zăpăceală, sminteală, absurditate, tâmpenie
- elucubrație - aberație, aiureală, absurditate
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- harababură - dezordine, învălmășeală, haos, babilonie, aiureală
- ilogic - irațional, absurd, incoerent, nelogic, anormal, fără temei
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- irațional - ilogic, absurd, negândit, deplasat
- moft - capriciu, răsfăț, fason, fandoseală, fiță, nazuri, fleac, bagatelă, aiureală
Dex aberant
- aberant, ~ă 1-2 Care se abate de la tipul normal sau corect.
- ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din aberrant, aberrans, -ntis.
- ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. absurd. Forme gramaticale aberante.
- ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – aberrant ( aberrans, -ntis).
- aberánt, -ă adj. 1 Care se abate de la tipul normal sau corect; care constituie o aberație. Comportament aberant. 2 Care este contrar logicii, bunului-simț; eronat. Un proiect aberant. • pl. -ți, -te. /<fr. aberrant, it. aberrante.
- ABERÁNT, -Ă Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. absurd. .
- aberánt, -ă 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)
- aberánt, -ă, aberanți, -te, Care constituie o aberație.
- ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis
- ABERÁNT adj. v. absurd.