Dicționar de sinonime
Sinonime abil
Cuvântul „abil” are următoarele sinonime:
abil ( adjectiv )
- iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț
- șiret, viclean, șmecher, descurcăreț
Alte sinonime:
- mehenghi
- deștept
- ingenios
- meșter
- pricopsit
- prinzaci
- meșteșugareț
- practic
- breaz
- agil
- competent
- dotat
- subtil
Sinonime Apropiate
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
- isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
- meșter - maistru, meseriaș, tehnician, priceput, iscusit, abil, ingenios, dibaci, abil
- descurcăreț - abil, iscusit, isteț, activ, energic, întreprinzător, afacerist
- destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
- șiret - viclean, perfid, fals, prefăcut, șmecher, ipocrit
- șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- inteligent - deștept, ager, isteț, priceput, mintos, subtil, dibaci
- nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
- capabil - priceput, competent, destoinic, avizat, apt
- dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
- deștept - treaz, neadormit, lucid, inteligent, ager, isteț, spiritual, iscusit, priceput
- experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
Dex abil
- abil, ~ă Care se descurcă cu ușurință descurcăreț, iscusit, îndemânatic.
- ABÍL, -Ă, abili, -e, (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Șmecher, descurcăreț. – Din habile, habilis.
- ABÍL, -Ă, abili, -e, Îndemînatic, destoinic, dibaci, priceput, iscusit. Profesorul cel nou... era un abil pedagog. GALACTION, O. I 15. Toată diplomația lui abilă dăduse greș. BART, E. 297.
- ABÍL, -Ă, abili, -e, (Adesea adverbial) Îndemânatic, iscusit, priceput. ♦ Șmecher. – habile ( habilis).
- abíl, -ă adj. Care este îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit într-un anumit domeniu. Profesorul cel nou era un abil pedagog (CR.). ♦ Care vădește îndemânare, dibăcie, iscusință. O politică abilă și discretă a adus rezultate bune. ◊ (adv.) A evitat abil răspunsul. ♦ Fig. Care este descurcăreț, șmecher. Un individ abil care și-a păcălit colaboratorii. • pl. -i, -e. /<fr. habile, lat. habĭlis, -e „ușor, comod; apt”.
- ABÍL, -Ă 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Șmecher. 2. (; despre o persoană) Care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. .
- abíl1, -ă 1. îndemânatic, dibaci, priceput. 2. (jur.) apt a îndeplini condițiile cerute de lege. (< fr. habile, lat. habilis)
- -ábil2 elem. „posibil” (< fr. -able, lat. abilis)
- abíl, -ă, abili, -e, Îndemînatic, iscusit; descurcăreț.
Antonime abil
- Abil ≠ inabil, neîndemânatic, stângaci