Sinonime abjura

Cuvântul „abjura” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
• zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta
• gunoi - murdărie, impuritate, goz, bălegar, îngrășământ, lichea, otreapă, lepădătură
• lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
• nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
• negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
• apostat - rebel, renegat, contestatar
• arunca - a azvârli, a îndepărta, a înlătura, a lepăda, a se repezi, a se năpusti, a se precipita, a năvăli, a împrăștia
• avort - chiuretaj, lepădare, pierdere (de sarcină)
• avorton - stârpitură, lepădătură, jigodie
• contestabil - nesigur, discutabil, refuzabil
• cutră - derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, lepădătură
• debarasa - a se descotorosi, a se degaja, a scăpa, a lepăda, a înlătura, a se elibera de
• declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
• decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge

Dex abjura

• abjura A nega, public, o credință religioasă, o doctrină, o concepție
• ABJURÁ, abjúr, I. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din abjurer, abjurare.
• ABJURÁ, abjúr, I. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. Renunță l-al tău tată, abjură-ți al tău nume. MACEDONSKI, O. II 117.
• ABJURÁ, abjúr, I. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – abjurer ( abjurare).
• abjurá vb. I. tr. (compl. indică credințe, doctrine, opinii etc.) A renega public. ♦ Gener. A renunța definitiv. • prez.ind. abjúr. / <fr. abjurer, lat. abiurare „a tăgădui”.
• ABJURÁ I. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. .
• abjurá tr. a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
• A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepții, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer
• abjurà v. 1. a se lepăda prin jurământ de o religiune, de o doctrină; 2. fig. a renunța la o părere, a părăsi cu totul.
• *abjúr, a -á v. tr. (lat. ab-júro, -are). Renunț publicamente de la o religiune. Fig. Renunț la o opiniune, la un sentiment

Sinonimul cuvântului abjura

Testează-te!