Dicționar de sinonime
Sinonime accesoriu
Cuvântul „accesoriu” are următoarele sinonime:
accesoriu ( adjectiv )
- auxiliar
- secundar
- adăugat
- subsidiar
Alte sinonime:
- anex
- neesențial
- minor
- adițional
- neglijabil
- inutil
accesoriu ( substantiv )
- podoabă
- garnitură
- unealtă
- instrument
- ustensilă
Sinonime Apropiate
- subsidiar - complementar, auxiliar, secundar
- instrument - unealtă, sculă, ustensilă
- secundar - auxiliar, secund, marginal, colateral, minor, neimportant, mic, redus, neesențial
- garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
- armă - pușcă, flintă, unealtă, instrument, mijloc, sculă
- adjunct - auxiliar, ajutător, secundar, secund
- periferic - marginal, izolat, secundar
- secund - adjunct, vice, secundar, de al doilea rang
- găteală - podoabă, dichis, dichiseală, zorzoane
- giuvaer - bijuterie, podoabă, odor
- înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
- înfloritură - ornament, podoabă, zorzoane
- lateral - marginal, lăturalnic, periferic, secundar, minor, neimportant
- mașină - automobil, auto, locomotivă, tren, aparat, instrument
- marginal - lateral, periferic, lăturalnic, minor, secundar, neînsemnat, neglijabil
Dex accesoriu
- accesoriu, ~ie 1-2 , (Obiect, piesă ) care constituie un element secundar, anex, complementar. 3 ( drepturi) Secundar în raport cu un altul, dar legat de acesta.
- ACCESÓRIU, -IE, accesorii, , 1. , (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din accessoire, accessorius.
- ACCESÓRIU, -IE, accesorii, Care constituie un element secundar, care servește de adaos sau se adaugă la un lucru principal. Ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete, cu... adnotațiunile cele mai erudite, cu traducerile cele mai perfecte... ODOBESCU, S. II 364. (Mai ales la ; substantivat, ) Piese și accesorii de automobil, ca să ne îmbunătățim așezarea... cu accesoriile absolut necesare... Avea Bibescu Leventa, ceva eu aceste «accesorii absolut necesare». Ele erau, după părerea lui și a doctorului Calalb, «primul pas spre civilizație»: două accesorii curate, cu pereți și acoperișuri de stuf. SADOVEANU, P. M. 16.
- ACCESÓRIU, -IE, accesorii, Care constituie un element secundar. ◊ (Substantivat, ) Accesorii de îmbrăcăminte. – accessoire ( accessorius).
- ACCESÓRIU, -IE Care însoțește un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (; la ) Piese anexe ale unei mașini etc. .